La ce-i bună o facultate
ErRon
Având în vedere că am făcut copilul la vârsta la care colegele mele de liceu îşi plimbă prin parc nepoţeii, l-am bătut pe doctor la cap până mi-a făcut cezariană. Ca atare, o zi şi două nopţi mi le-am petrecut la reanimare, la etajul al treilea al maternităţii conduse de prefecutul judeţului meu. Aş putea scrie un roman mai subţirel despre experienţa aceasta.
În ziua în care am fost dusă în salon a venit o infirmieră cu un scaun cu rotile să mă transporte la etajul al doilea, unde erau mămicile şi bebeii. La protestele mele cum că pot să merg pe picioare, m-a privit sever şi mi-a spus “Astea sunt regulile, doamnă”, ceea ce m-a făcut să mă conformez fără alte comentarii. M-a dus cu liftul şi imediat după ce am ieşit din lift m-a întrebat: “Dumneavoastră ce lucraţi?”. Am răspuns cuminte: “Sunt profesoară”. “Bine”, zice femeia, “atunci vă duc în salonul cu patru paturi”
Mai târziu am aflat că cealaltă alternativă, pentru cele “fără şcoală”, era salonul cu opt paturi. Sigur, există şi rezerve, dar numai pentru pacientele prefectului.
Am fost foarte mândră că terminasem o facultate şi eram colegă de schimbat scutece şi alăptat cu fata primarului din Gilău, o funcţionară a primăriei Cluj şi o asistentă medicală de la urgenţe. În sfârşit, puteam culege roadele muncii mele ca studentă! Sigur, n-am uitat o mică atenţie pentru infirmiera atât de pricepută la selectarea pacientelor.
Eu cred că te-a repartizat la bugetare. :))
In general, infirmierele le urasc p-alea cu scoala, ba chiar tin sa le arate ca acolo sunt la cheremul lor. Ah, ce roman subtire ar iesi, daca as aminti ce-am facut cu una in spitalul judetean, acu vreo 11 ani!
Asta e discriminare. Adica pui tu o absolventa de liceu in acelasi salon cu una de patru clase? Asa cevaaaaa…
@Lecteriţa:
În general, oamenii fără școală îi urăsc pe cei cu școală și țin să le arate că sînt la cheremul lor, atunci cînd îi prind: infirmiere, secretare, portari, președinți de țară etc.
Daca le spun ca am fost in serie cu Monica ex (sau cine stie) Columbeanu, oare imi strecoara cate un ecler la masa de dimineata? 🙂
@Ina_adevarata: Acum m-am lămurit eu de ce l-am snopit în bătaie pe francezul din tren: nu-i pot suferi pe cei care şi-au luat doctoratul la Sorbona. [-(
Touche ! 🙂
În atenţia şoferiţelor de pe raza municipiului Iaşi: mi-am reparat claxonul, după o perioadă de peste şase luni în care am fost mut, ca o lebădă. Pietonii sunt rugaţi să traverseze în ritm alert, numai prin locurile special amenajate şi la culoarea verde a semaforului. Mulţumesc.
@Ina_adevarata: good point, dar nu numai. E unu` , de la mama lui botezat Alder, care avea o vorba buna, aplicabila in muuuulte caze 😀
” The greater the feeling of inferiority that has been experienced, the more powerful is the urge to conquest and the more violent the emotional agitation. “
@Fratele Andryusha: Au nu era mai economic din punctul de vedere al timpului tău să scrii doar atât: “În atenţia tuturor participanţilor la trafic din Iaşi:
Atenţie! Am numărul de maşină IS-XX- YYY! Când o vedeţi pe stradă, fereaaa, băăăă!!!”???
ErRon: da’ pân’ la urmă ne lămureşti şi nouă dilema existenţială? Adică bebeul tău ce a ales la tăiatul moţului: banii, stiloul sau sticla? 😕
@Old John Wheel: Stiloul, termometrul si banii!:D In aceasta ordine!:D
@sebra: La asta nu m-am gandit, dar e posibil sa fi gandit infirmiera economic: le pun pe toate aci, ca de la astea n-avem ce astepta!:D
@Lecteriţa: Cre’ ca in Cluj nu, ca fiind oras universitar si facand Marga loc la universitate tuturor, fiecare portar, infirmiera, femeie de serviciu si taximetrist are un nepot/nepoata de frate, sora sau var student pe undeva! Deci e un cult local al scolii!:D
@ErRon: Aha! Deci, să traducem pentru cine a deschis DC-ul mai târziu: bebeul a ales
1. să ridice ilizibilitatea propriului scris la rang de artă (ca să-şi justifice viitorul statut de medic);
2. să închidă gura, pe viitor, celor incomozi (ştiut fiind faptul că termometrul este un instrument numai bun pentru aşa ceva – fac abstracţie intenţionat de celălalt loc în care se mai bagă uneori, dar şi de axilă, că aia e căzută demult în desuetudine :D);
3. să cumpere DC-ul de la Mogul, altfel pentru ce ar fi ales banii, când se ştie că o investiţie mai bună nu prea se mai găseşte în Românica mioritică?
@Old John Wheel: Nu.
@Fratele Andryusha: =))
Văd, totuşi, că ai aplicat metoda acum.
@Fratele Andryusha:
intrebare: pietonul care traverseaza in ritm alert, in loc special amenajat, pe culoarea extrem de verde a semaforului (nu d-aia clipuricioasa care zice “grabeste-te, ca intra astia in tine”), care este claxonat si apostrofat de un sofer (de taxi, recunosc) care voia si el sa treaca pe acolo in secunda aia ce ar trebui sa faca? (nu retin numere nici sa vreau, deci retinutu’ numarului masinii, eventual al indicativului nu intra in discutie).
sau cel care asteapta in ploaie, la marginea bordurii, in dreptul locului special amenajat si se uita cu dor la culoarea verde a semaforului care-l cheama si-i susura cuvinte de amor, dar nu poate da curs acelei chemari din motive de soferi, care trec, trec, trec … ca nouri lungi pe sesuri?
Eu,chipurile, am fost pe pile la ambele nasteri, una la Craiova (unde am fost cazata la “sceptici” – asa denumisera infirmierele sectorul pe usa caruia scria “septici” ) si una la Universitar, Bucuresti, cu o luna inainte sa ramana spitalul cu 12 lei in cont. Ar iesi niste romane mai groscioare.
A fost haioasa o fetisoara din Craiova, ne cunoscuseram la reanimare, dupa care ea a fost repartizata la 16 paturi / camera, ceva de gen. Era venita dintr-un sat de pe langa Craiova si se prapadea de ras povestindu-ne de figurantele alea din salonul ei care, cum vedeau gandaci pe sub pat, incepeau sa zbiere si sa se catere pe pereti. Orasence blege, deh, ce sa le faci…
@ady:
Nu ştiu, eu mă confrunt acum cu altă problemă: am văzut că la supermarket încă se comercializează produse pe bază de tutun. De asemenea, am observat şi numeroase persoane cu diferite sârme băgate în nas şi în buric, precum şi (din perioada de vară datează observaţia), să mă scuzaţi, tatuaje! Întrebarea mea este: ce orânduire mai urmează? Canibalismul? Sau, Doamne-fereşte, chiar matriarhatul?!!!
@N.A.: Vai de mine, gandaci? Si cand te gandesti ca eu vreau sa am copii intr-o zi, dar in conditiile astea…
@Raluca: Se poate şi mai “rău”. Am văzut naşteri filmate în Papua Noua Guinee, pe fân şi frunze. Evident, acolo nu era spital. 😛
Inteleg ca Sibiul este un oras-model din punct de vedere al tolerantei nu doar datorita faptului ca o suta si ceva de mii de romani au ales ca primar pe unul din cei circa cincizeci de sasi ramasi pe meleagurile sibiene, ci si pentru modul cum se repartizeaza paturile in spital! Eu m-am prezentat regulamentar la maternitate unde am executat operatiunea de expulzare a boracului, apoi am fost cazata intr-un salon cu patru paturi ocupate de:o doamna, patroana de mare succes care nascuse o fetita, o tanara nevasta venita dintr-un sat din apropiere, o tigancusa (nu tiganca de satra ci de-asta “model” Ferentari) aflata la a cincea nastere (desi n-avea decat 23 de ani) si de mine. Da, cred ca as putea scrie si eu un roman subtirel despre intamplarile traite la spital.
Pfuai!!! Cre’ca sunt singura care n-a observat ca avem un nou Top 5 DC!!! Iarta-ma Julius! =))
@Stephanie: Ceee?
@Stephanie: avem top 5 DC?!? unde? da link!
Eu am aflat ca e buna facultatea la casa omului inca din timpul studentiei cand m-am angajat ca picol la o carciuma cu multi musterii minoritari. Cand se imbatau musterii cereau sa vina ala cu facultate sa le faca un sprit. Si plateau bine pentru asta
@Cristina Ş.: De la comentariul tău (nr. 26) te mişti cu privirea spre dreapta. Mergi aşa până ajungi la August 2010/Septembrie 2010/Octombrie 2010.Ajunsă aici, ridici uşor privirea spre lunile mai recente, până ajungi la titlul secţiunii, ARHIVĂ. Te odihneşti puţin, că mai ai de urcat. Ridici tot uşurel privirea, trecând peste MiniBLOGROLL, POSTURIRECENTE, BLOGROLL, poza lui Einstein dând examen de admitere la grădiniţa lui Raeţchi, treci de CATEGORII (asta e lungă, poţi să mai faci o pauză, să bei nişte apă), de Ultimele comentarii, ET VOILA! 🙂
@Cms: =)) Cum naiba de esti neinsurat? La cata rabdare ai… ;;)
@M3bis: Sefu’, va rog sa ma scuzati ca n-am observat!!! Apropo, de cand e schimbarea? 😀
@Stephanie: de vreo 2 luni!
tot timpul l-am suspectat pe Dan S., singurul copil al primarului din Gilau, ca fiind o fetita cu pantaloni si par scurt
@M3bis: Stii, eu am fost cam bolnavioara in ultimul timp… 😀 Pot sa aduc scutire de acasa?
@Stephanie: Dacă e de la monsieur le docteur Şendroiu nu e valabilă!
@Old John Wheel: Bre, si eu vrusei sa zic ca e clar ca medic o sa se faca: Stiloul ca sa scrie ca Cms si Sendroiu, termometrul ca sa masoare temperatura maimutelor alea congelate, si banii… ma rog, poate pâna se face mare, o sa plateasca Julius salariile… =))
@N.A.: Adica unul din copiii tai e oltean?! De ca nu zisesi bre asa, bag sama auz’? De ce nu zisesi? :))
@Stephanie: 😉 Nu mă grăbesc, am răbdare. :))
@Dan1: Eu scriu frumos, Insi şi 4mall pot să confirme. 😛
@Cms: Si eu! Ca doar te propusei aici: http://www.dailycotcodac.ro/2012/01/cele-mai-bune-recomandari-de-seara/#comment-259917 =))
@Dan1: Cam aşa s-ar înţelege de colea, că numa’ unu-i oltean pe la N.A. prin curte. Ca-n bancu’ ăla:
-Mă, tu eşti moldovean?
-Io nuuu! Numa’ tata, mama şi vreo doi fraţi!
@Dan1: >:D<
Dar eu înţelesesem că te referi la caligrafie :))
@Cms: Da’ ce, eu sunt Cougar? =))
@N.A.: “Sceptic” din primele secunde de viata?
Si inca nu stia ce-i pe-afara! In ce lume ne-am facut copiii!:D
@Cms: multumesc, cu ocazia asta mi-am dat seama ca nu ma uit nici in stinga nici in dreapta cind intru pe DC .. 🙂
Asta cu beneficiile studiilor mi-a adus aminte de prima mea zi in Canada. Eram stapanita de elan experimental si, ca sa treaca timpul mai usor pana aveau sa ma puna manager la vreo mare corporatie, cum banuiam eu ca merit, am intrat intr-o zi in Starbucks. Nu ca sa beau o cafea, ca nu-mi permiteam, dar vazusem in geam un afis: “We’re hiring now”.
M-am dus la barman (caci cautasem in zadar departamentul de resurse umane din cafenea):
– May I apply for one of your positions?
M-a masurat din cap pana-n picioare, desi nu-mi vedea decat capul (asta e una dintre abilitatile paranormale ale barmanilor cu tejghea inalta) si-a glasuit:
– Can I see your resume?
Am vrut sa-i zic, ironica, “I don’t know, can you?”, aluzie la acel “can” folosit taraneste in loc de academicul si corectul modal “may” (noroc ca am inghitit niste saliva gresit si mi-a blocat initiativa).
I-am dat CV-ul si s-a uitat cu aer savant pe el, plescaind sceptic (septic, vorba voastra):
– You’ve got a Master Degree, huh?
– Yes, sir! l-am gratulat, uitand ca in Canada “sir” ii spui numai politistului de frontiera, ca sa treci mai repede-n America.
– Oh, then, unless you’ve got a Master in Cappuccinology, we’re not interested!
In drumul meu de-a-ndaratelea spre usa, i-am multumit pentru timp si rabdare pakistanezului (caci asta era) si-am plecat sa fac o plangere la biroul de discriminari. Sunt sigura ca de fapt nu m-a angajat pentru ca sunt de rasa caucaziana.
@Simona Catrina: Curios… Dacă era „paki”, ar fi trebuit să se lumineze că l-ai intitulat sir, ca pe belferii de la ei, din colonie. Sunt alături de tine în suferință!
Așa m-a scanat și pe mine, la Heathrow, comparându-mă detaliat cu pașaportul, un ”britanic” negru ca pana de curent în mina de cărbune. Super-enervantă exigența cocalarului, cu atât mai mult cu cât asorta nonșalant la ținuta de officer un incredibil turban VIȘINIU !!!
@Dan1: Basca ta-su, care-i si mai oltean decat el. Astia-s majoritari in familia noastra, ca mai sunt niste minoritati conlocuitoare, o constanteanca si un mitica mic. :))@Raluca: Stai linistita, asta era in Craiova, in Bucuresti sunt gandacei mai discreti, pun pariu! :)) Eu n-am intalnit nici unul, de fapt, legende urbane… :))
Cele cu 2 paturi sunt pentru cei care vor sa plateasca, sotia mea a nascut in camera cu 2 paturi, avantajul era ca aveai si saltea fara gauri, si cearsaf nou, dar halatul era tot ala care a ramas de cand a plecat hitler inapoi in germania
Facultatea este buna la A PLAGIA. La Universitatea din Pitesti candidatul la rector nu are un plan managerial propriu. Lumea vrea schimbare…dar in rau?