DJ Cotco

Am asistat zilele trecute la o dispută cu privire la o piesă de prin anii ’70, piesă care suportase între timp numeroase cover-uri. Argumentele aduse de preopinenți erau ceva de genul: „ascultă varianta cântată de Moody Blues, aia-i muzică, nu căcatul ăsta”, respectiv „muzica evoluează, moșule, nu mai e ca pe vremea lu’ matale”. Cum părerea că muzica rock s-a terminat cam pe la Nirvana și că ăștia din ziua de azi sunt niște neisprăviți care habar n-au de muzică e destul de răspândită, m-am gândit să vă prezint astăzi câțiva metaliști care cunosc un pic de meserie. Îndrăznesc să spun că pe alocuri chiar ceva mai multă decât legendarele două acorduri ale nemuritorilor Dire Straits, Deep Purple, Whitesnake sau Uriah Heep.

Începem cu Dark Tranquility, o trupă suedeză de melodeath. Presupun că la auzul cuvântului „melodeath”, Sebra și N.A. au fugit deja din fața calculatorului, iar RoseN trebuie că e deja la mall. Să le cheme cineva înapoi, Dark Tranquility știu să cânte și piese drăguuuțe.

Dark Tranquility – Mine is the grandeur

Despre Alexi Laiho de la Children of Bodom n-are rost să vă mai spun ceva, presupun că Raluca și Mortyse salivează deja. Iată-l performând aici cu colegul niște Vivaldi.

Alexi Laiho & Roope Latvala

Urmez sfatul colegei Metalista și vă mai dau o bunăciune, fetelor. În cheamă Herman Li și are cartea de muncă la Dragonforce, o trupă de speed, stil muzical cunoscut și sub numele de ”ucigă-l toaca”. În 2 minute și 16 secunde, ne va arăta că să cânți speed nu înseamnă să dai ca disperatul din mâini – ăla e hip-hop.

Herman Li lesson

Încheiem, pentru Radu Udrescu și dom’ doctor Cms, cu un solo de tobe. Pe om îl cheamă Zbigniew Robert Promiński, dar, din motive de neînțeles, i se spun „Inferno”.

“Inferno” Drum Solo – Behemoth

Până data viitoare, când ne vom întâlni cu Batio „Cântă-Repede” și alți metaliști care cântă drăguuț, \m/