Postul nu e post destul

Întâlnirea de la miezul nopţii, cu DJ Cotco

Dacă tot am învăţat săptămâna asta despre danezii de la Mercenary, haideţi să vedem ce-au performat şi pe albumul Architect of Lies, lansat în 2008.

Mercenary – Embrace the Nothing

Share:

15 comments

  1. RoseN 21 September, 2011 at 00:09

    Azi ne-ai facut capul calendar cu muzicile alea din celebra inregistrare… asa ca ne scuzi (doar pe unii) un pic 😀

  2. Insignifianta 21 September, 2011 at 00:15

    Azi fui in dispozitie. Ma prinsesi in ziua potrivita. Asa ca, like. \m/

  3. DJ Cotco 21 September, 2011 at 00:17

    @Insignifianta: boieroaica, mă.

  4. Insignifianta 21 September, 2011 at 00:46

    @DJ Cotco: Da, mă. Că-mi permit.

  5. dyers_eve 21 September, 2011 at 01:00

    In ultima vreme am tot mai mult impresia ca nordicii astia ne vand drept “new metal” trupe care canta pe la nuntile lor (sau botezuri, cumetrii, sfintiri de masini samd).
    Altfel nu-mi explic tenta tot mai pronuntat manelistica (e drept ca in cheie nordica) si instrumentatia tot mai superficiala.
    Sincer, singurul instrumentist cat-de-cat adevarat e claparul, restul is de umplutura (sa ceara bani mai multi la nunta). Saracul, daca ar avea bani de 2 keyboarduri, ar face singur totul (mai ales chitara solo si vocea).

  6. Adriana Popescu 21 September, 2011 at 03:31

    Julica, m-am abtinut cat m-am abtinut, dar te vad neinformat total si nu mai pot sa suport. Oamenii astia de care nu te poti desprinde (adica Mercenary) au spart gasca de ceva vreme… Sa tot fie vreun an! Acum fii dragut si cauta unde s-a dus tobarul, cu ce se mai ocupa vocalul, chestii de-astea! Nu stiu cum sa-ti spun, astfel incat sa nu-ti jignesc sensibilitatea, dar… daca esti discoman… du-te pe linia aia, nu te mai complica inutil! Metalele sunt pentru profesionisti 😀

  7. DJ Cotco 21 September, 2011 at 03:44

    @Adriana Popescu: si Beatles au spart la un moment dat gasca, dar sa stii ca oamenii ii asculta si acum.

  8. Adriana Popescu 21 September, 2011 at 03:58

    @DJ Cotco: Sincer, nu mi-au placut niciodata baietii aia, pentru ca mi s-au parut de un simplism revoltator. Cred ca nu o sa reusesc sa inteleg cu ce au venit nou in muzica… Adica, wtf, Hendrix era prin preajma… 😀

  9. DJ Cotco 21 September, 2011 at 04:23

    @Adriana Popescu: aveau fantezie. Hendrix m-a plictisit ingrozitor intotdeauna, maximum de fantezie la el era sa-si dea foc la chitari.

  10. Adriana Popescu 21 September, 2011 at 04:34

    @DJ Cotco: Pasarelu’ Paradisului, asta pentru ca ai fost doar ascultator, nu “practicant” Crede-ma ca, daca aveai un instrument pe mana, te-ai fi intrebat cum naiba poate ala sa combine notele intr-o asemenea maniera. 🙂 Si acum inteleg de ce preferi Beatles… Orice montagnard (nu ca te-as banui ca te-ai fi catarat vreodata pe munte in scop de seductie) echipat cu o chitara si cu 4-5 acorduri, poate sa vrajeasca mandrele in jurul focului de tabara. “Yesterday” era reteta sigura de aburit pupeze. Iar daca mai stiai si “Michelle”, intra pupaza direct in sacul tau de dormit 😀

  11. DJ Cotco 21 September, 2011 at 05:00

    @Adriana Popescu: n-am cantat niciodata la chitara. am fost un copil amarat, a trebuit sa muncesc de la o varsta frageda ca sa am ce baga in sacul de dormit.

  12. mifty 21 September, 2011 at 11:14

    @Adriana Popescu: amintirile te chinuiește??? ;))

  13. Adriana Popescu 21 September, 2011 at 16:48

    @mifty: Nu ma chinuieste nimic. Eu am crescut cu Purple si Santana. Nu cred ca ai mei au ascultat vreodata Beatles. Iar pe munte nu urc nici cu pistolul la tampla. Sunt “floare de balcon” Natura ma sperie. Dar am si eu veri mai mari 😀

  14. mifty 21 September, 2011 at 16:57

    @Adriana Popescu: purple, aka deep purple… se asculta în draci la ”blue oyster”.
    iar santana… dacă-i iei chitara din mână un pește e mai vocal ca el!!! 😀

  15. Adriana Popescu 22 September, 2011 at 03:53

    @mifty: La Blue Oyster poate ascultau “fetele” din Police Academy 😀 Si da, era Purple like in Deep Purple si Santana de pe vremea cand canta cu fratii lui si nu producea mizerii de tip “Maria, Maria” 😛 Btw, pentru informarea ta, un chitarist nu e valoros in momentul in care baga nota dupa nota, ca sa te nauceasca (vezi Malmsteen), ci in momentul in care are sunetul lui propriu. Iar Santana are sunetul lui de chitara, pe care il identifici dintr-o mie. La fel si Satriani… La fel si Vai…. La fel si Gary Moore.

Leave a reply