Camionagiu

Mircea Eliade este un important scriitor român, îndrăgit mai ales pentru romanul autobiografic de aventuri erotice Maitretyi (aproape la fel de tare ca aventurile Simonei Catrina). Întrucât tinerii din ziua de azi nu mai au timpul necesar savurării cărţilor esenţiale, blogul de cultură şi spiritualitate Daily Cotcodac le oferă, cu drag, un readers digest.

Mircea Eliade, transformat în personajul Allan – un bulache de bani-gata – pleacă în India să lucreze, fiindcă la noi nu mai mergea treaba. Ca să facă economie la paralele date de mă-să (o frustrată care îl voia neapărat mare intelectual şi toată copilăria îl ţinuse închis în mansardă să citească, de nu văzuse băiatul nicio excursie la Turnul Chindiei), a luat vaporul până în India, pretextând că de Blue Air îi e silă.

Ajuns în India, cunoaşte un şmecher, un fel de bulibaşă combinat cu Pleşu – unul Dasgupta. Îi face capul mare fraierului cu poveşti din România, îl îndrăgeşte Dasgupta şi îl ia la el acasă, fără bani. Înţelegerea era să o înveţe pe fiica cea mare a lui Dasgupta engleză.

Fiică-sa, Maitreyi, era bunoacă rău de tot, micuţă, cu părul lung până la fund, ca Maria Dragomiroiu – doar că nu arăta ca o vrăjitoare gata de pus pe grătar – şi de cum a dat cu ochii de Allan a început figuri şi mişcări lascive prin casă, când n-o vedea tac-su.
În timpul meditaţiei la engleză, numai footjob pe sub birou. Se trezeşte şi în Allan bagabonţeala şi o înghesuie pe puştoaică prin toate colţurile palatului cu turnuleţe, rupea sariurile colorate de pe ea cu dinţii când o prindea, dar până într-o zi, când îi vede sora mai mică a lui Maitrey şi îi zice lui Dasgupta.

– ’tu-ţi morţii mă-tii de moldovean!, urlă Dasgupta care venise matol de la muncă, pune mâna pe sabia şi îl aleargă pe Allan prin casă.

Abia apucă Allan să-şi ia actele pe care şi le bagă în chiloţi din fugă, sare pe geam şi pe-aci ţi-e drumul! S-a oprit tocmai în Munţii Himalaia, la un ashram, unde yoghinii lui Grig stăteau toată ziua şi se uitau între sprâncene, coindu-se groaznic.

Ca să aibă cazare gratis, Allan bagă duda că e în căutarea Absolutului.

– E aici, vericule, l-ai găsit!, îi zice un yoghin care făcea pe şeful pe acolo.

Îi dă cheia de la o colibă şi-l lasă în ale lui.

Dar ghinionul îl urmăreşte pe Allan, care nu voia decât să se liniştească după aventura din casa lui Dasgupta (mai aflase şi că sora mai mică a lui Maitreyi a înnebunit când a văzut pe gaura cheii cum o supune Allan pe soră-sa la tot felul de treburi).
Apare o nemţoaică la ashram, şi ea în căutarea Absolutului. Iarăşi se trezeşte animalul din Allan şi după ce-i face capul mare o noapte întreagă, o iniţiază în tainele sexului fără obligaţii. Se zguduia coliba de asalturile lui Allan, iar nemţoaica urla ca din gură de şarpe, ca în filmele difuzate pe Discovery-urile din pachetul premium. Aşa ceva nu văzuseră yoghinii în viaţa lor, ieşiseră toţi din meditaţie şi din colibe şi strigau măscări de după copaci.

După asta, sătul de Absolut, s-a întors în ţară, unde iar n-a făcut mulţi purici.

A spus celebra vorbă „Avem o ţară de căcat!” şi a plecat în America, via Paris.

A scris o cărticică de-i zice „Tratat de istoria religiilor” şi alte nuvele de astea, a fost profesor prin Chicago, dar cică pe bagabonţica aia de Maitreyi n-a uitat-o şi a făcut-o nemuritoare prin cartea pe care tocmai v-am povestit-o cu acurateţe.

O carte mişto, recomand. Nu e groasă, puteţi s-o băgaţi lejer în geanta de plajă. Dar, vă rog din suflet, mare grijă cum o ţineţi, să n-acoperiţi ţâţele cu ea că ar fi mai mare păcatul.