La țigănci
Ana Neb
E teribil de cald! Nu s-au mai pomenit așa călduri din 1905!…
Îmi târăsc apatic sudorile pe la orele 9 din seară prin camerele de consultație ce se intitulează împreună Camera de gardă. Liniște. O mămică îngrijorată așteaptă internarea odraslei. Ușa din hol se deschide izbind în mămica îngrijorată. Un tânăr june (să-i spunem Acordeon) poftește neinvitat înăuntru, însoțit de o mică ceată de alți patru tineri juni. După ce i se menționează că orele de vizită s-au încheiat în urmă cu câteva ore bune, aparent perturbat de informație, începe liniștit să ceară doctoriței de gardă explicații despre copilu-său, internat. Ea are pe cap gloata de afară, mămica speriată, urgențele de pe secție, pe copil însă nu îl cunoaște. Acordeon povestește prietenos că lui nu îi pasă de ore de vizită, de doctori, de paznici, că printr-un simplu telefon (și el prietenos) poate coordona concedierea întregii secții. Totuși, nu găsește înțelegere și nu e lăsat să urce.
Își convoacă consoarta (să-i spunem Mercedesa), internată și ea cu copchilul. Ușor impacientat de tonul poate prea prietenos al lui Acordeon, personalul consideră oportun ca Mercedesa să se vadă cu consortul. Mercedesa coboară cu pura prichindelul pe-o toartă. E veselă, îmbătrânită prematur, conține în dotare un alt prichindel în burta proprie. Acordeon o primește fericit. Din două replici, ajunge la 3 dosuri de palmă și câțiva pumni. Tot coridorul răsună. Mămica îngrijorată începe să își facă alte griji în afară de cele de până acum. Tot personalul (femei de calitate superioară) se trambalează și încearcă să modereze iubirea familială ce se revărsa fără opreliști pe coridorul spitalului. Acordeon mai cară câțiva pumni. Paza e pe drum. Disperată, mă uit la unul dintre tovarășii lui Acordeon și îi cer să intervină. Seren, resemnat, mă privește cu ochi umezi și ridică din umeri: Ce să fac? Își bate nevasta…
O oră mai târziu mă îndrept zglobie spre casă. În fața pavilionului mi se sugerează de către un tătic venit la consult că ar trebui să am grijă, sunt mulți la capătul clădirii. Eh! Oi scăpa eu și de asta… Bine că a fost garda ușoară. Trec calmă pe lângă șleahta pestriță, pe lângă cele două echipaje de poliție, apoi la poartă pe lângă șeful securității, chemat special pentru eveniment.
Mercedesa probabil că deja doarme liniștită în salon. Căldura s-a mai ridicat, câinii nu latră, țânțarii nu înțeapă.
Ai omis un amanunt important. Luna. Luna cum era, ca o felie de slanina lesinata, ca o lamaie, cum???
Si oricum, nu intelegi tu legaturile de amor la etniile conlocuitoare, asa isi exprima ei sentimentele.
Deci nu ! Nu o sa-i spunem Acordeon, o sa-i spunem Peugeot ! Ca sa se acordeze cu Mercedesa =))
De-aia, etnia respectiva isi marita fetele repede- ca sa le dea timp sa se obisnuiasca cu pumnii sotilor. Pe la douaj’ de ani, citiva pumni sint banale dezmierdari, dupa zece ani de incasat.
“Din două replici, ajunge la 3 dosuri de palmă și câțiva pumni.” :)) :))
p.s. da, cum era luna? noi sintem obisnuiti, aici, sa ni se descrie si luna 🙂
@N.A.: mai ușor cu lămâia ca sunt acrit maxim … alea 3 dosuri de palmă nu era masajul anticelulitic ?
ps: Neb Ana nume nou acilea la moșia Cotcodacilor ?
A rezistat germana mai bine decat Bute.
@N.A.: Luna era în conjuncţie cu Jupiter, am văzut-o cu ochii mei sâmbătă noaptea.
@Cms: 🙂
Ma întristeaza singuratatea lui Acordeon. Doar 4
ciotovarasi l-au însotit în demersul sau, în timp ce – pe la televizor – în asemenea situatii vine câte un stol întreg.@Dan1: Acordeon ala nu e bărbat mah, uite la domnul biolog italian care supărat că iubita i-a fost furată de un oier din Vaslui, în loc de tri palme și doi pumni a împușcat-o pe dama în cap și apoi s-a sinucis
Ehhh… dragostea asta…..Am avut o prietena,pe care sotul ei,o ” iubea” frecvent,intr-o discutie m-a intrebat ”Da’ ce al tau nu-ti mai da cate o palma cateodata e normal in casnicie!!!!Dupa un raspuns negativ,tipa a incetat sa mai raspunda la tel sau sa ne mai vedem :)):)):))
Concluzia,beyyy sunteti nenormali =))
Acordeon isi convoca sotia: “Mercedesa, dragostea mea”!
@Cristiana: cum nu stii tu sa apreciezi o prietenie sincera:D
@Cristiana: si eu, cum nu incurajez ineptiile unor cunostinte pe tema “toti barbatii e porci, toti insala”, “in casnicie trebuie sa minti si sa joci teatru daca vrei sa fie bine”, cum sunt privita cu antipatie si usor exclusa din discutiile astea. Thank God! :))
@Cms: ai mai apucat sa si vezi cate ceva?:D:D:D:D
@Dan1: 4 dar fac cat intreg stolul!:)))))
Ne radem noi, glumim, dar nu te invidiaza nimeni ca ai parte de asemenea spectacole absolut gratuite si neregizate!:D
Intotdeauna m-au ingrozit imaginile cu tigani la spital!
@Camelia: Stele verzi n-am mai apucat să văd, că m-au dus petrecăreţii noştri de prieteni cu taxiul până acasă, abia am avut timp să casc gura un pic la lună. 😀
@Cms: Si zici ca era în conjunctie cu o felie de lamâie? :))
@Dan1: Chiar aşa de beat nu eram! 😛
Nu, mai oameni buni! Mi-ati stricat tabloul! Luna palida (da, fie, ca o lamaie daca vreti voi) se sfia sa apara inca…
Noroc ca a coborat Mercedesa, altfel dosurile de palma si pumnii poate le incasa personalul de gen feminin din spital..ii era cald lui Acordeon, trebuia sa se racoreasca cumva..:((
Doamna doctor scrie frumos. Sau domnisoara?
@borg: Subtil, subtil!:D
@borg: Nice! Adica… nice try! =))
@Dan1: “luna .. în conjunctie cu o felie de lamâie” :)) :))
@Ana Neb: Luna ca nişte coji de bAnaNe… 😛
P.S. E debut, nu? Felicitări! 🙂
@borg: Domnul programator vrea ceva anume? Că dacă e vorba de doctoriţe, am o oarecare experienţă. 😛
Chiar, s-a votat legea aia ca nu mai avem voie sa spunem “tigani”? Titlul mi-a amintit de nedumerirea mea: se schimba sau nu titlul lui Eliade?!?
@Ana Neb: Pai cred si eu ca se sfia, isi lua si ea vreo doua perechi de palme de la Acordeon!
@Cms: Ala e un amanunt care chiar nu conteaza atunci cand vrei ceva. Dar eu intrebam asa generic, sa nu zicem prostii prea mari si sa facem probleme la oameni. 😀