Zeiţa de la Montréal – finalele pe lângă aparate
Simona Catrina
Am stat şapte ani jumate în Canada. Acolo am tot învăţat, nu-i aşa, tradiţiile şi obiceiurile canadienilor. Când mă simţeam mai bine, am făcut două prostii. Unu: am început să învăţ şi obiceiurile românilor din Canada. Doi: m-am întors burlacă în România, adică n-am profitat de sistem.
Românii desperecheaţi din Toronto îşi caută neveste în sânii comunităţii, participând însufleţiţi la orice acţiune unde ar putea depista femei singure.
Deşi mărimea nu contează (cel mult, micimea), eram bucuroasă că, iată, comunitatea românilor din Canada e din ce în ce mai mare. Direct proporţional cu nivelul de trai, creştea numărul divorţurilor. Există acest sughiţ sociologic: româncele, frumoase ca panseluţele de iunie, îşi lasă românaşii baltă şi îşi găsesc fericirea în braţele şi MasterCardurile unor (să-i denumim generic) canadieni. Priceless!
Depăşiţi de situaţie şi de avocaţii noilor doamne Smith, bărbaţii români caută să-şi refacă urgent viaţa şi conturile, aşa că parcurg toate manşele disperării. Printre altele, au reactualizat o modă optzecistă: văd o femeie care le place, n-o abordează, fiindcă se tem fie de vreun scuipat defensiv, fie de un eşec din gama “diverse”, aşa că ulterior publică un anunţ la mica publicitate, în ziarele româneşti din Canada.
Citez unul care ştiu că a făcut senzaţie, la vremea lui: “Te-am văzut pe tine, în paltonaş grena, nu prea înaltă, în magazinul românesc din Sheppard Avenue, cumpărând muşchiuleţ Azuga şi merdenele cu blueberries. Te-am plăcut foarte mult şi am văzut că nu purtai verighetă. Dacă şi tu crezi că mă placi, sună-mă la 416.xxx-xxxx, eu eram cel care a întrebat dacă are griş, iar tu ai zâmbit cu simpatie. Aştept un semn al destinului!”
Anunţul ăsta a băltit în ziar vreo opt luni, domnul cu grişul a rămas marcat pe viaţă, se pare, de duduia care probabil era prea snoabă ca să parcurgă presă românească, ea citea numai Toronto Star.
Alt anunţ, care a ţesut pânze de păianjeni în ziare, luni de zile, chema la reşapări amoroase: “Te-am întâlnit la biserica din Don Mills Road duminică, aveai geacă de piele întoarsă neagră şi pantaloni de velur bej, erai cu un domn în vârstă care sper că era tatăl tău, n-am îndrăznit să te opresc deoarece am considerat că nu este potrivit să facem cunoştinţă la Morţi, unde te aflai pentru a aprinde o lumânare. Eu am vârsta de 39 ani şi sunt intelectual deocamdată nefericit, ce zici mă suni la 647.xxx-xxxx să încercăm o întrevedere?”.
Anunţul e absolut autentic – bănuiesc totuşi că domnul de lângă doamna cu velur bej nu era tatăl ei, că altfel poate dumneaei i-ar fi răspuns ceva domnului deocamdată intelectual nefericit (nu ştiu dacă deocamdată intelectual sau deocamdată nefericit).
Un alt tip, care probabil stătea mai prost cu vederea şi nu acroşa din pupilă suflete-pereche cu trup nepereche, a publicat un anunţ generos, în Quebec: “Către româncele frumoase, tinere şi slabe din Montréal: vă aştept duminică la ora 12 ziua la Chocolaterie du Pont, sunt un român ca şi voi, care-mi caut un suflet devotat, cu drag, Marius”. Nu ştiu câte femei s-au prezentat atunci la şocolaterie, dar legenda spune că alea care s-au dus i-au dat cadou câte-un căţel, ăsta fiind cel mai devotat suflet care le-a trecut prin cap.
Credeam c-o sa zici: “legenda spune ca coada se întindea pâna la Vancouver!” =))
Si asa Marius si-a infiintat canisa!=))
(desi el spera sa efectueze un casting pentru un harem personal):))
p.s. Ce metode de abordare! Ce anunturi irezistibil de amuzante! Am ras cu hohote!=))=))=))
Cum mai Siomona? Eu stiam ca barbatii (mai ales aia singuri pana la 40 de ani) viseaza sa cunoasca o tipa curajoasa, cu verb si poante mai de calitate ca ei, mai citite, etc. Nu se tem, au muuuulta valoare.
Deci nici în Canada nu merge piața de româncuțe :))
Da foarte original, dar ca Voltron al nostru nu e nimeni. De unde se poate deduce clar ca suntem inaintea vestului la capitolul asta.
@camionagiu: Iar femeile din aceeasi categorie de vârsta nu apreciaza decât simtul umorului la barbati! Nu
cardcont, nu aspect fizic!… =))Si ma bucur ca Simona ne spune povesti cu parfum de Canada!
De mult le asteptam!
@Dan1: Ce coada monstruos de extinsa!
eu eram cel care a întrebat dacă are griş, iar tu ai zâmbit cu simpatie– şi-a închipuit că are copil mic, nu că ar şti să facă găluşte din griş. De aia nu a răspuns la anunţ.:))
”am considerat că nu este potrivit să facem cunoştinţă la Morţi”
Cred și eu! Omul avea amintiri dureroase pe tema asta, având ”mortul” personal, altfel nu-l lăsa nevasta. ;))
Negru cu bej?!… Ajungă-ți, intelectualule, nefericirea ta, pentru ce umbli să ți-o sporești?
Spune Simona, chiar iti place muschiuletul Azuga si merdenelele cu blueberries ??!! De ce nu raspunzi la apelurile disperate ale confratilor romani? 🙂
“imi caut un suflet devotat” tanar si slab. Ca sa fie in ton.
Excelent text. Din categoria “viata bate filmul”.
Pentru mine e evident că românii sensibili s-au mutat în Canada. Unde mai găsiţi, fetelor, bărbaţi cu aşa o mare atenţie la detaliile vestimentare (şi nuanţe, mai ales nuanţe!): “paltonaş grena”, “geacă de piele întoarsă neagră şi pantaloni de velur bej”, sau la cumpărături: “muşchiuleţ Azuga şi merdenele cu blueberries”? Ca să nu vorbesc de tonul dramatic şi imaginaţia debordantă. Dar nu, ăştia nu sunt buni. Cinicii şi misoginii de pe DC sunt mai interesanţi. [-(
@Cms:
Cinicii şi misoginii de pe DC sunt mai interesanţi. Pe ce te bazezi?=))
Ba, da in Canada aia n-au afine, de trebuie sa le inlocuiasca cu blueberries in merdenele?
@sebra: Tu eşti cuminte. ;))
@kilroy: in conserva de ton!=))
p.s. @Marius: Cat regret ca n-am putut sa dau attending la invitatia ta generoasa!:))
@Cms:
Asta e de bine, daa?? 😉
@Cms
Ia te rog să nu te iei de ”cinicii și misoginii” noștri de pe DC, că o să ai de-a face cu noi! x(
Dacă nici în Canada n-are griș, eu nu înțeleg ce sens mai are să emigrezi.
E simplu de ce anunturilor lor raman fara raspunsuri: cele nemaritate cauta acelasi lucru ca si cele maritate-canadieni cu mastercard.
anunturile*
Simona:
Merdenele cu blueberries?! Oribil.
Cum ai rezistat şapte ani jumate acolo?
@serban: Altii au rezistat atâta în Tibet! Cu merdenele cu brânza de iac, probabil. =))
@Dan1:
De iacă.
@silavaracald: Tu nu eşti cuminte. ;))
@Cms: Cinici, misogini…si, colac peste pupaza, unii iti mai arata si palariile lor de fetru compact! =))
@Insignifianta: Tu eşti rea de-a binelea! =))
@Cms: Da, rea de tot. Da’ bună. 😀
:)) he hee: se pare ca in Canada sunt la moda retrosexualii.
Acum inteleg de ce americanii fac mishto de canadieni ca sunt cam “out of fashion”: romanii din Canada au o contributie decisiva la treaba asta 😉
Oricum, limita dintre retrosexualitate si masturbatia intelectuala devine foarte neclara in rubrica de matrimoniale din ziarul montrealo-romanesc … 😀
Savuros!!! <3