Un caz de semiologie
Ovidiu Eftimie
Conform eminentului profesor Dumitru B. (îmi permit să-i zic aşa fiind unul dintre puţinii oameni din galaxie care i-au citit cursul fără să facă o tumoare pe creier), o paradigmă culturală este o constelaţie de valori, credinţe şi metode (inclusiv tehnici de problematizare) împărtăşite la un moment dat de membrii unei comunităţi umane.
La terasă, de la o halbă la alta, te poţi trezi într-un fel de paradigmă culturală, în care intervine, absolut întâmplător, un profesor de-ăsta care e fan al unei abordări semiotice a comunicării. Şcoala semiotică spune că, dacă cineva nu pricepe ce spui pe gură sau în curs, nu eşti tu vinovat că nu ştii să vorbeşti, mesteci tautologii şi bagi definiţii golite de substanţă şi sens, la fiecare două virgule. Nu. Asta e abordarea şcolii proces, a teoreticienilor americani (Newcomb, Shannon and Weaver, Jackobson, etc).
Şcoala semiotică spune că ”eşecurile în comunicare se datorează diferenţelor culturale dintre participanţi, dar pot fi uşor depăşite: odată sesizate, ele devin prilej pentru sporirea competenţelor comunicaţionale”, dacă e să-l credem pe D.B.
Problema e că, odată ce apare unul de-ăsta la terasă, se produce un proces interesant, de sublimare a mesajului transmis. În cadrul grupului începe un îndelungat proces de consultare şi decizie: “Iar s-a îmbătat ăsta, cine-l duce acasă?”.
Nu mai detaliez procedura, se pune mână de la mână pentru taxi, se opreşte în faţa casei, se sună la poartă şi, când se aprinde lumina, semn că doamna s-a trezit, se lasă pachetul rezemat de gard şi se fuge. E adevărat că, pe parcursul procedurii, adeptul şcolii semiotice de comunicare va protesta, încercând să repete încă un mesaj ce nu se încadrează în paradigma culturală – “n-am mă nimic, lăsaţi-mă, daţi-mi drumul”.
Orice protest va fi inutil, cu toţii l-am citit pe Edgar Morin şi ne-a rămas bine în cap ideea că paradigmele sunt nefalsificabile din punct de vedere empiric, invulnerabile pe termen scurt şi mediu şi recursive.
Altfel spus: când doi înşi îţi spun că eşti beat, te duci dracu’ să te culci.
S-a declansat o extorsiune a unui degajament, a unei constructii… intr-o apa…
noi aveam la “Tripa” un coleg de bancheta la beroase care nu comunica nimic pana in momentul in care se ridica, brusc, de la masa zicand, bataindu-se: “Mucas!”. multa vreme am crezut ca asa se numeste omul, motiv pentru care, de cate ori trebuia sa ne facem loc pe bancheta pentru a ajunge la masa, il gratulam: “Mucas, te-n … mai incolo! Multumesc.” Abea mai tarziu, un semiotician d-asta de ocazie ne-a lamurit. Omul ne informa (neavand nimic, “lasati-ma dracului in pace” – sa-l citez pe autorul Domnul E.): “Ma duc acasa” (“M’uc’as'” – mai pe linia de minima rezistenta – inginerii ma-nteleg =)))
Conform teoriei plictiselii, cu cat postezi un comentariu printre primele, cu atat primesti mai multe like-uri. Sunteti geniali !
Altfel spus : cand esti beat, te culci, nu scrii texte :))
Mare dreptate ai cu sembiotica asta sau cum ii zice. Deci io cand zic manivela, zic manivela, da?! Adica stau cu manivela in mana si incerc sa fac ceva, sa pornesc agregatu. Dar aici intervine ZDRANG sembiotica asta, ca vine cate unu mai fara carte si intelege ca am zis de cuc. Si poate si de nevasta-sa ori alta fumeie, care se stie ca n-are ele treaba cu manivelele.
Asta una.
A doua ar fi ca nu stiu cum se face ca o gramada de jurnalisti ar fi scris “Problema e că, O DATA ce apare unul de-ăsta la terasă…”, iar soferul asta de Eftimie pe langa ca scrie, scrie si corect.
:)) Dumitru B. sa fie oare profesorul Bortun de la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice? :))
:)) zici ca i-ai citit cursul si nu ai facut o tumoare pe creier? :)) ia spune la tot “boborul” cum sta treaba cu “cotitura lingvistica” din acelasi curs de semiotica :))
Ultima propoziție este un rezumat corect făcut. Eu zic că mai bine rămânea doar propoziția aia. Prima dată când mă voi îmbăta prin vecini voi avea dureri de cap și probabil în loc de râgâituri o să o dăm pe semiologie.
In semiotica exista un curent ce afirma ca inaintea lui Edgar Morin a fost capitanul Picard. Cu toate acestea, pozitiile pot fi armonizate la un al doilea, respectiv al treilea rand de bere.
SNSPA SUGE! asta e limbaj tipic lor….te-au spalat pe creier eftimie…ai grija la tumori :))
@camionagiu-> scrii mai mult ca julica 🙂
Nu știu ce ai băut, dar cred că era folosit inclusiv la îmbălsămarea mumiilor. :))
Asta a fost un text semiotic rau! Am inteles doar pe ici – pe colo, deci cred ca e foarte bun! =))
@Radu hai mă, vii cu de-astea uşoare? Pai tocmai despre asta e ideea, de problema iscata secolul trecut cand noua paradigma culturala a considerat ca cel mai misto este o reorientare a culturii contemporane spre semiotic si o reducere generala la discurs.
@ eftimie: ce mai tura-vura, stiti totul! 🙂
Domnu` Eftimie, ati studiat sau inca studiati la SNSPA? parol? acum inteleg de unde verva dvs. , de unde va vine incisivitatea .. :)) asta e apreciere din parte-mi, nu o ofensa.;;)
zi-o tu p’aia cu parabola brazilor inclinati!
Nu ţine, Eftimie. Puteţi să îi ziceţi voi şi semiotică- nevestele tot o beţie-monstru văd şi tot la paradigma preşului ajungeţi.
Indragitule, este prima oara cand ma intristez profund la o postare de-a ta.. Ca mi-adusa aminte de cosmarul facultatii, ‘tu-i lingvistica saussurilor si piercilor ma-sii! Ma rog, ulterior am constatat ca materia in sine era interesanta dar la vache care-o preda si modul ei de abordare au stricat totul.
Te referi la Bortun D.? Mi-a lasat 3 sferturi din clasa restanti la cursul lui! oricum, n-am ce zice, un profesor pe cinste, jos palaria!
@N.A.: Crezi ca algoritmii recursivi si integrala Riemann au fost mai hazlii? 😉
@Stephanie:
integrala Riemann e comédie, soro!
@Stephanie algoritmii recursivi sunt pură poezie, că există logică în ei.
Proza însă e sfertologică.
Hai, semiologică, pentru dumneavoastră.
cine dă like primului comnentariu al lui Stephanie se cheamă că e inginer!!! ;))
Deci, ce e aia o paradigmă culturală, până la urmă?
Că aşa simt cum mă apucă creşterea unei tumori pe toată înţelegerea fractalică a tuturor spaţiilor mele neeuclidiene…
Şi mă mai ajută şi poza din avatar…
@stephanie – Nu pot sa te contrazic.. Nici macar nu suna hazliu! ;))
@Semnificativa – Te referi la noua paradigma culturala sau la a veche? ;))
@N.A.: Sincer, mi-as dori sa le inteleg pe amandoua.
N-am inteles nimic