De omorul artei
Simona Catrina
Pentru că am scăpat de toate grijile și suntem un popor de gânditori cronici, ne prefacem că ne place arta. Mai ales arta plastică, fiindcă la asta te poți holba cel mai bine în public. O specie uriașă de dudui care nu fac diferența dintre Van Gogh și Van Halen nu ratează niciun vernisaj, mai ales dacă află că autorul operelor are PR bun și-a invitat toată presa la eveniment.
Vaaaaai, dar nouă ne place cu…cultura, ca doară altfel ce-am face noi aicișilea pe DC? 😀
Fratele Andryusha cred ca ai fost tare cuminte de ai un text nou … astăzi zic
– Maestre, tabloul acesta înfatiseaza oul ochi atât de bine încât îmi vine sa-l manânc!
– Domnule, te rog! Este un rasarit de soare!
Dar expoziţiile astea sunt minunate. Poţi să-ţi imaginezi absolut orice vrei tu, tablourile nu te contrazic cu nimic.
Articolul mi-a adus aminte de o chestie similara, parca la Metropolitan, unde obiectul artistic reprezentând influenta cizilizatiei asupra naturii a fost aruncat la gunoi dintr-o greseala a femeii de serviciu, care, ne-având cultura necesara, a confundat arta cu pubela.
PS: oare exista si barbat de serviciu (altul decât amantul)?
Eu cred că femeia aia de serviciu avea mai mult gust estetic decât mulţi zăltaţi care se erijează în critici de artă. Critici sunt pe toate drumurile, în casa mea nu-s decât 4, arta e mai greu de găsit.
Cum adica sa nu faci diferenta intre Van Gogh si Van Halen???
Primul a jucat la Ajax Amsterdam, in timp ce al 2-lea i-a antrenat si a castigat Cupa Campionilor cu ei!
@Claudiu: I-ai vrea la Steaua, ai? =))