Eu nu-mi amintesc vreun episod cu Stan şi Bran în care ei să râdă, doar din când în când aiuritul de Stan mima un zâmbet tâmp şi Bran rânjea forţat de împrejurări şi apoi o zbughea pe unde vedea cu ochii..
@Dan1: Aia cu marmelada, de ne spunea Şerban, e o mare metaforă! Ia gândeşte-te: până la asta, aveam cunoaşterea aici şi acum. Cine mânca, ştia. Cine, nu, nu. După ce s-a inventat marmelada, cunoaşterea putea fi transmisă pe distanţe mari şi mai ales păstrată timp îndelungat. O nouă etapă a folosirii informaţiei. Ei, este că sunt bun? :))
Hahaha, i s-a intamplat unui fost de-al meu. Dar a incercat cu atata hotarare sa iasa din nus’ce hotel (e povestita, n-am fost de fata) ca cica a cazut in fund si i-au dat si lacrimile de durere! =))
Si i s-a mai intamplat si baietelului meu cel mare, cam acum un an si jumate. Ar fi trebuit sa dam in judecata restaurantul Asia din Liberty Mall ca isi spala prea bine geamurile si pun in pericol clientii (mai ales aia mici, blegi si vesnic zoriti)! Ii ramasese un cucui….
@N.A.: Am văzut la nemţi abţibilduri cu nişte păsări stilizate, cu aripile deschise. Erau pe toate geamurile. Până la urmă m-au lămurit – exact pentru a preîntâmpina astfel de accidente
@Cms: Cum le zicea, la pasarile abtibildurile alea? Phoenix, cumva? Ca, daca da, cica nu mai sunt de actualitate. Scoate astia si euroiu’ vulturu’ plesuv din competitie, intr-un an, doi, maximum…
Io zic ca e cazu’ sa ne reorientam la simbolurile pasaretul care activeaza, INCA, pe geamuri…pe oglinzi…pe bancnote…pe piramide…pe wall streeturi, pe astea…pe ici, pe colo… Parerea mea…
@AghiutaGol:Exact! Ascultam, ascultam! Ca, ce sa mai facem unii dintre noi? Io, una, voi asculta, cel putin, o data pe zi, in toate zilele lunilor care vor mai urma, de-acum, incolo! Cate vor mai urma, acumaaaa… Ascultam. Cum, nu?
Bah, v-am zis, pana acum, ca o sa fac misto de toti? Si de toate? Daca nu v-am spus-o, v-o repet! Si (nota bene!) sunt hotarata! Foarte! 😀
Da-n rest o sa TAC! Ca, practic…n-are rost.
Am patit-o si eu, într-un mall. Am încercat sa intru pe usa, si brusc am simțit o durere de cap si o rezistența puternica la înaintare. Toată lumea s-a întors spre mine si m-a privit speriata. Am făcut stânga-nprejur si am dispărut. Nu nimerisem intrarea :))
bun de tot!
si vechi 😀
just trolling! =))
Cam prea ”jucat” ca să fie adevărat.
Trebuia să râd?
Până şi salutul e regizat, dar rămâne comică scena.
Mie si la Stan si Bran mi se pare ca sunt regizate.
Eu nu-mi amintesc vreun episod cu Stan şi Bran în care ei să râdă, doar din când în când aiuritul de Stan mima un zâmbet tâmp şi Bran rânjea forţat de împrejurări şi apoi o zbughea pe unde vedea cu ochii..
Bine ca era “sticla” stearsa fara urme. 🙂
@JULIUS: inteleg ca “fake-ul” nu apartine exclusiv urmaseor Evei.
@Tzica: Asta a fost o păcăleală pentru bărbaţi. Urmaşele Evei ştiu că nu există un geam atât de curat încât să fie invizibil 😛
@Cms: Alea, cu marmelada?! Din fructul oprit? Neaaah! Cred ca ele nu stiu! Doar Mr Proper stie! =))
@Dan1: Aia cu marmelada, de ne spunea Şerban, e o mare metaforă! Ia gândeşte-te: până la asta, aveam cunoaşterea aici şi acum. Cine mânca, ştia. Cine, nu, nu. După ce s-a inventat marmelada, cunoaşterea putea fi transmisă pe distanţe mari şi mai ales păstrată timp îndelungat. O nouă etapă a folosirii informaţiei. Ei, este că sunt bun? :))
@Dan1: Te rog nu pomeni de Mr Proper, daaaaaaa? Nu-i frumos sa faci misto de oamenii aflati in… nevoi 😀
Hahaha, i s-a intamplat unui fost de-al meu. Dar a incercat cu atata hotarare sa iasa din nus’ce hotel (e povestita, n-am fost de fata) ca cica a cazut in fund si i-au dat si lacrimile de durere! =))
Si i s-a mai intamplat si baietelului meu cel mare, cam acum un an si jumate. Ar fi trebuit sa dam in judecata restaurantul Asia din Liberty Mall ca isi spala prea bine geamurile si pun in pericol clientii (mai ales aia mici, blegi si vesnic zoriti)! Ii ramasese un cucui….
@N.A.: Am văzut la nemţi abţibilduri cu nişte păsări stilizate, cu aripile deschise. Erau pe toate geamurile. Până la urmă m-au lămurit – exact pentru a preîntâmpina astfel de accidente
@Cms: Esti bre! Pa’erea mea! =))
@Cms: La noi de pun niste scotch-uri în X pe geamuri! (daca sunt prea curate si prezinta risc :)))
@Dan1: La noi se pun abţibilduri cu nume de spirtoase şi îndemnul: Împinge cu tărie!/ Trage cu tărie!
@Cms: Cum le zicea, la
pasarileabtibildurile alea? Phoenix, cumva? Ca, daca da, cica nu mai sunt de actualitate. Scoate astia sieuroiu’vulturu’ plesuv din competitie, intr-un an, doi, maximum…Io zic ca e cazu’ sa ne reorientam la
simbolurilepasaretul care activeaza, INCA, pe geamuri…pe oglinzi…pe bancnote…pe piramide…pe wall streeturi, pe astea…pe ici, pe colo… Parerea mea…@Insignifianta: Da, bre, numai cu alea o să mai rămânem…
Poate le zicea vrăbii de copac… mai ştii?
@Cms: Vrabii, vrabii, da’ japoneze?:D
Tot cu nasul de geam dăm??
@ErRon: Acu’ toate-s “Made in China”! 😛
Acum 65 de ani s-a născut ફ્રારુક બલ્સારા
E?
Mai asteptam intalnirea de la miezul noptii sau e liber sa tragem pe dreapta?
@serban: Si acum 7 ani a murit Grigore Gheba. http://bit.ly/pJYjap
@Ciprian: mai asteptati!
@admin: Până mâine seară? 😀
@Ciprian:
E vorba de muzică la postu’ ăsta.
Nu l-am apreciat pe Gheba, Dumnezeu să-l ierte, avea probleme prea slabe în culegerea lui arhicunoscută.
Pina se hotaraste deca si ce ascultam, io zic ca am intrat destul in ziua de 5 ca sa putem asculta asta: http://www.youtube.com/watch?v=irp8CNj9qBI&feature=related
@AghiutaGol:Exact! Ascultam, ascultam! Ca, ce sa mai facem unii dintre noi? Io, una, voi asculta, cel putin, o data pe zi, in toate zilele lunilor care vor mai urma, de-acum, incolo! Cate vor mai urma, acumaaaa… Ascultam. Cum, nu?
Bah, v-am zis, pana acum, ca o sa fac misto de toti? Si de toate? Daca nu v-am spus-o, v-o repet! Si (nota bene!) sunt hotarata! Foarte! 😀
Da-n rest o sa TAC! Ca, practic…n-are rost.
@Insignifianta: De cine faci tu mişto, bre? Că aici sunt numai oameni serioşi!
@Cms: De toti oamenii seriosi.
@Cms:
Esti printre oameni seriosi? Da’ unde esti tu acum? La vreun simpozion de filatelie? =))
Am patit-o si eu, într-un mall. Am încercat sa intru pe usa, si brusc am simțit o durere de cap si o rezistența puternica la înaintare. Toată lumea s-a întors spre mine si m-a privit speriata. Am făcut stânga-nprejur si am dispărut. Nu nimerisem intrarea :))