Megami
Domnu’ Puiu a acumulat o considerabilǎ experienţǎ de viaţǎ, pe care o împǎrtǎşeşte cu generozitate celor din jur. De aceea, a considerat cǎ e de datoria lui sǎ-l aducǎ cu picioarele pe pǎmânt pe Vecinu’, care tocmai şi-a cumpǎrat o maşinǎ. Vecinu’ şi-a dorit toatǎ viaţa o maşinǎ strǎinǎ bunǎ, a pus ban peste ban şi în final a adunat destul cât sǎ-şi vadǎ visul cu ochii: maşinǎ nemţeascǎ, arǎtoasǎ, performantǎ, luatǎ cu banii jos de la firmǎ. Întâmplǎtor, domnu’ Puiu deţine acelaşi tip de maşinǎ, luatǎ la mâna a doua.
“Vecinu’, îţi spun cu mâna pe inimǎ, maşina nouǎ înseamnǎ bani aruncaţi. Într-un an pur şi simplu i se înjumǎtǎţeşte valoarea. Crede-mǎ, cǎ am studiat bine piaţa înainte sǎ-mi iau maşina asta.”
Vecinu’ îşi ridicǎ ochii de la maşina pe care o lustruieşte cu drag.
“Vǎ cred, domnu’ Puiu, da’ am avut şi eu aşa un fix, sǎ-mi iau maşinǎ nouǎ. Sǎ fiu eu primul care se urcǎ în ea şi care o conduce.”
“Vecinu’, n-ai dreptate. Eu îţi spun din experienţa mea, la maşinile noi nici nu ştii la ce sǎ te aştepţi. Pot sǎ aibǎ tot felul de defecte din fabricǎ, am auzit cǎ pânǎ se rodeazǎ consumǎ şi mult. Uite, a mea nu depǎşeşte patru litri la sutǎ.”
“Pǎi şi la probleme m-am gândit,” îndrǎzneşte sǎ adauge Vecinu’. “Maşina nouǎ are garanţie, dacǎ nu merge bine mǎ duc cu ea la firmǎ şi mǎ rezolvǎ gratis.”
“Vecinu’, nu-nţelegi. Când iei o maşinǎ la mâna a doua, fostul proprietar îţi dǎ toate detaliile, ca sǎ nu ai surprize. O iei gata rodatǎ şi eşti pus în temǎ cu toate hibele.”
Vecinu’ ridicǎ ochii de la maşinǎ şi întreabǎ cu inocenţǎ:
“Domnu’ Puiu, mǎ iertaţi cǎ îndrǎznesc, dar soţia dumneavoastrǎ a mai fost cǎsǎtoritǎ înainte?”
Din aventurile anterioare ale domnului Puiu: