Postul nu e post destul

Aventurile familiei Puiu în strǎinǎtate (III)

Megami

CIOCĂNELE DE PUI

Sǎptǎmâna a doua. Atmosfera în casa familiei Japonezu (sau, mai bine zis, în locuinţa temporarǎ a familiei Puiu, care a pus stǎpânire pe întreaga casǎ, mai puţin cǎmǎruţa în care s-au retras foştii ocupanţi) devine încet încet tensionatǎ. Domnu’ Japonezu se uitǎ tot mai des spre sǎbiile moştenite de la strǎbunicul sǎu, iar doamna Japonezu refuzǎ sǎ mai facǎ vreo cumpǎrǎturǎ. Astfel, din cauza câinoşeniei unor strǎini (aici domnu’ Puiu emite din nou cugetǎri pline de înţelepciune: “Dom’le, japonezii nu-s ca noi. Românul te primeşte în casǎ, te pune la masǎ, îţi dǎ şi cǎmaşa de pe el. Japonezii îs reci…”), familia Puiu se vede nevoitǎ sǎ punǎ piciorul pentru prima datǎ într-un supermarket. Mâncatul la restaurant nici nu intrǎ în discuţie — “Noi am venit aici sǎ ne distrǎm, nu sǎ mâncǎm” — aşa cǎ familia Puiu trece la un regim de mic dejun târziu, compus din salamul de Sibiu de acasǎ, pâine cumpǎratǎ seara cǎ sunt reduceri şi ceai din stocul familiei Japonezu. De prânz nu mai au timp, cǎ sunt ocupaţi cu vizitatul, iar seara… şi astfel cititorii noştri descoperǎ trǎsǎtura caracteristicǎ a familiei Puiu: dragostea pentru carnea de pui. O tǎviţǎ cu ciocǎnele de pui costǎ sub un euro, sare, condimente, ulei şi orez are familia Japonezu, şi uite aşa se compune o cinǎ (sau mai multe, toate de fapt) copioasǎ din pui prǎjit şi pilaf.

Doamna Puiu, care acasǎ are menajerǎ, considerǎ cǎ e sub demnitatea ei sǎ spele vasele, aşa cǎ le lasǎ ostentativ în chiuvetǎ. Doamna Japonezu le spalǎ cu conştiinciozitate în lipsa lor, vǎrsând câte o lacrimǎ pentru fiecare cratiţǎ şi tigaie arse dincolo de orice posibilitate de salvare. Domnu’ Japonezu începe sǎ lustruiascǎ sǎbiile.

Puişorul Penal se desfatǎ cu aerul condiţionat. Are şi familia Puiu aer condiţionat acasǎ în România, dar, ca orice om cu scaun la cap, domnu’ Puiu e mai mult decât conştient ce risipǎ ar fi sǎ-l şi foloseascǎ. Puişorul Penal a pus şi mâna, o mânǎ lipicioasǎ de transpiraţie şi diverse alte lichide, pe calculatorul doamnei Japonezu, care trebuie sǎ i-l cearǎ cu sfialǎ înapoi de fiecare datǎ când are nevoie de el. Puişorul Penal ştie cǎ pe femei trebuie sǎ le pui la punct, aşa cǎ îi spune clar de fiecare datǎ: “Îmi trebuie din nou peste 20 de minute.”

E drept, gazdele nu prea se achitǎ de datoria lor de gazde. În opt zile, prosoapele familiei Puiu (care nu şi-a mai cǎrat prosoape de acasǎ, cǎ n-avea rost) nu au fost schimbate decât de douǎ ori. Indignatǎ, doamna Puiu a luat un braţ de prosoape curate din dulap, lǎsându-le pe cele murdare pe jos în baie. Sǎ se înveţe minte doamna Japonezu!

Doamna Japonezu este o fiinţǎ micǎ, sprintenǎ şi voioasǎ, care încearcǎ din rǎsputeri sǎ respecte principiul japonez: “Musafirul/ clientul nostru, dumnezeul nostru”, numai cǎ, din cauze pe care musafirii nu le pot elucida, începe sǎ semene din ce în ce mai mult cu o locomotivǎ cu aburi. Domnu’ Japonezu îi aminteşte înţelept: “Preot budist bun…”, aşa cǎ doamna Japonezu bea o ceaşcǎ de ceai verde, admirǎ pentru câteva minute crapii din grǎdinǎ şi merge sǎ dea ochii cu doamna Puiu.

Doamna Puiu gǎteşte nelipsitele ciocǎnele de pui.
“Japoneza, da’ ulei nu mai ai?”
Mica rǎzbunare pe care şi-a permis-o doamna Japonezu e cǎ nu a mai fǎcut cumpǎrǎturi în ultimele zile. Cu toate acestea, parcǎ o cuprinde ruşinea când îi rǎspunde doamnei Puiu:
“Dacǎ nu mai e în dulap, cred cǎ nu, am uitat sǎ cumpǎr…”
Doamna Puiu îi aruncǎ o privire tǎioasǎ şi i se adreseazǎ domnului Puiu în limba românǎ:
“Uitǎ-te şi tu la ǎştia, nici ulei nu au în casǎ! Acum trebuie sǎ prǎjesc puiul fǎrǎ ulei! Doamne, cǎ necivilizaţi mai sunt!”

Doamna Japonezu îndrǎzneşte sǎ continue conversaţia:
“Mâine ce program aţi avea? Cǎ eu şi Japonezu trebuie sǎ mergem la firmǎ, şi sǎ ştim cum facem cu cheile.”
“Nu ştim, încǎ nu ne-am hotǎrât,” îi rǎspunde scurt doamna Puiu.
“Mǎcar aşa, ca idee, cǎ Japonezu poate sǎ vǎ aştepte pânǎ plecaţi…”.
“Auzi, Japoneza, noi ne-am sǎturat sǎ ne tot faceţi program, cǎ nu suntem roboţi. Noi suntem în vacanţǎ şi dacǎ am cǎlǎtorit jumǎtate de glob, pǎi vrem sǎ ne relaxǎm. NU ŞTIM CE PROGRAM AVEM MÂINE! Ce, nu puteţi sǎ ne lǎsaţi şi nouǎ un rând de chei şi un telefon mobil?”.

Doamna Japonezu simte cǎ spiritul ocrotitor al strǎmoşului care fusese preot budist refuzǎ sǎ-i mai ofere protecţie şi se retrage învinsǎ în camera ei. Doamna Puiu, indignatǎ la culme de lipsa de maniere a gazdelor, decide sǎ nu-i adreseze doamnei Japonezu nici un cuvânt pe toatǎ durata şederii. Domnu’ Puiu încearcǎ sǎ o mai calmeze:
“Lasǎ, dragǎ, nu te mai supǎra şi tu atâta! Ei sunt din altǎ culturǎ, nu ştiu cum sǎ fie ospitalieri.”
“Cum sǎ nu mǎ supǎr, Puiu? Uitǎ-te şi tu, frigiderul gol, ulei nu mai este, gunoiul nu e dus de ieri, cu aspiratorul n-a mai dat de la petrecere. Ce fel de gospodinǎ e asta? Deja începe sǎ miroasǎ urât în casǎ! Bine, cu porcǎriile astea de rogojini pe care le au aici, la ce te poţi aştepta?!”.

Trebuie menţionat cǎ familia Puiu urmeazǎ reguli stricte de igienǎ, care s-au transmis nealterate din Evul Mediu: camerele nu trebuie aerisite, cǎ se face curent, şi nu existǎ duşman mai mare al sǎnǎtǎţii. Pǎrul trebuie protejat şi spǎlat cât mai rar posibil, pentru a-i pǎstra uleiurile naturale.

Puişorul Penal intrǎ în bucǎtǎrie şi se uitǎ plin de speranţǎ pe masǎ. Sclipirea din ochi îi dispare imediat ce vede nelipsitul pilaf însoţit de ciocǎnele de pui.
“Iar pui? Aţi spus cǎ în Japonia o sǎ mâncǎm fructe de mare! Eu vreau fructe de mare!”.

Domnu’ Puiu, pentru care nici un sacrificiu nu e prea mic când e vorba de familie, catacdiseşte sǎ se uite spre domnu’ Japonezu, care a asistat la întreaga discuţie de mai sus fǎrǎ a fi bǎgat în seamǎ, cu zâmbetul pe buze şi gândul la cartea despre metode tradiţionale de torturǎ pe care tocmai şi-a cumpǎrat-o.
“Japonezu, auzi, pe iazul ǎla de lângǎ templu sunt şi lebede?”

– va urma –

Share:

39 comments

  1. Tweets that mention Daily Cotcodac »  Aventurile familiei Puiu în strǎinǎtate (III) -- Topsy.com 6 September, 2010 at 13:22

    […] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC, Anca Maco. Anca Maco said: RT @JuliusDC: Daily Cotcodac» Aventurile familiei Puiu în strǎinǎtate (III) http://bit.ly/cIPtWN […]

  2. vizy 6 September, 2010 at 13:42

    Puiul japonez e cel mai bun pui. Familia Puiu s/a mancat singura?:)))

  3. warlock 6 September, 2010 at 14:26

    Familia Puiu urmeaza a fi transformata in copanele de Familia Puiu: reteta japoneza 😀

  4. dragos 6 September, 2010 at 14:43

    cred ca familia Japonezu va reinventa McChicken-ul .. desi, dupa ultima intrebare, Fam. Puiu devine Fam. Corvus frugilegus …

  5. Silavaracald 6 September, 2010 at 14:48

    Familia asta Puiu e cam nedescurcareata. Ca parca ii durea mana sa comande prin telefon un meniu de sa-i usture la buzunare pe zgarcitii aia de Japonezu. Da’ ce credeau ei, ca-i asa de usor sa fii gazda?! 😀

  6. sebra 6 September, 2010 at 15:00

    Şi japii ăştia ce oameni! Auzi la ei?! S-o lase pe doamna Puiu şi fără ulei, după ce că au lăsat-o să gătească! Da’ceai? Ceai, măcar se mai găsea în casa aia????

    @slvc,
    Da’tu vezi ce greu e să fii şi musafir? :))

  7. Dan1 6 September, 2010 at 15:09

    Na, c-au ajuns si la lebede, cum bine intuisem eu inca din episodul 2: http://www.dailycotcodac.ro/2010/09/aventurile-familiei-puiu-in-strainatate-ii/#comment-55142 =))

  8. JULIUS 6 September, 2010 at 15:12

    @Dan1: asa e, sincere felicitari!

  9. Laur 6 September, 2010 at 15:12

    Sper (spre binele relațiilor inter-popoare) că serialul de față e o operă de ficțiune 🙂

  10. N.A. 6 September, 2010 at 15:13

    Hai, ma, ca eu deja m-am enervat, m-am implicat afectiv in povestea asta si ma foiesc pe scaun, plina de draci! :)) Cer o razbunare serioasa la final!!

  11. Karatekaprochinez 6 September, 2010 at 15:47

    @Dan1 Pai te-am dus eu langa lac cu comentariul meu:)De acolo deja se vedeau lebedele. Ziceam cum i-au fugarit calugarii pe langa lac:))

  12. Karatekaprochinez 6 September, 2010 at 15:50

    @Laur Speranta moare ultima:) Eu zic ca Megami a exagerat nitel.Probabil ca familia Japonezu era tot o familie de romani.^^

  13. Dan1 6 September, 2010 at 16:37

    @Karatekaprochinez
    Pai tu zisesei ca i-au fugarit ca si-au umplut sticla de apa din lac, in loc sa cumpere cu 1€ sticla de jumate :))
    @N.A. Lasa mai, ca le-a mai inflorit Megami ca sa câstige rating =))

  14. dc 6 September, 2010 at 16:45

    @Karatekaprochinez: Eu nu cred ca Megami a exagerat. Daca ar fi plecat de pe meleaguri romanesti, familia Japonezu ar fi dat dovada de ceva mai mult simt de conservare si nu ar fi aruncat cu invitatii aiurea la munca 😀

  15. dc 6 September, 2010 at 16:47

    @Karatekaprochinez: erata “la munca” se va citi “la nunta” . Ptiu, drace….munca…da’ ce-am bai nene!?! E abia al treilea episod si incep sa am apucaturi japoneze, folosesc cuvinte grele…munca …:D

  16. Dan1 6 September, 2010 at 16:48

    @Julius
    Merci tiranu’! Sau sa zic “arigato Julius-san”!? :))

  17. Karatekaprochinez 6 September, 2010 at 19:02

    @Dan1 recunosc:) Eu numai te-am dus langa lac! Insa cand ai vazut lacul si niste romani plecati pe meleaguri straine, repede ai zis: “Uite lebada nu e lebada”.

  18. Karatekaprochinez 6 September, 2010 at 19:07

    @N.A. Tocmai citesti partea a treia din razbunare:))
    Daca ar sti familia Japonezu sa citeasca romana…ce razbunata s-ar simti:)

  19. Karatekaprochinez 6 September, 2010 at 19:10

    @dc Da, iti spun, astia sunt obsedati rau de munca. Astia muncesc si cand sunt la serviciu!

  20. Karatekaprochinez 6 September, 2010 at 19:13

    @Dan1 Mi-a soptit mie un balaur cu sapte capete ca printre putinele inflorituri din poveste se numara fata de masa de la petrecere. Umbla vorba ca avea trandafiri pe ea.

  21. deedee 6 September, 2010 at 19:55

    Nu aveau japonezii un peste care ucis necorespunzator era cam otravitor? Eu propun ca fam Japonezu sa-si faca datoria de gazde si sa invita mutzatzirii la un resto de sushi nu otravitor dar nitel fezandat…insesizabil. Si pe urma fam Puiu va manca orez fiert nature pana la sfarsitul sejurului fara pretentii de ulei si copanele…

  22. sebra 6 September, 2010 at 19:59

    @deedee,
    Tu ţii cu ursu’?? Adică cu fam.Japonezu?? Ai avut de curând musafiri sau de ce?:))

  23. Ciprian 6 September, 2010 at 20:32

    Cata lipsa de bun simt in Japonia. Cata carcoteala. Bine ca le-a venit de hac familia Puiu. Asa le trebuie. Tot romanii raman cea mai civilizata natie de pe Terra!!, ci zic eu Terra, Europa!!, ba chiar din intreg universul intergalactic strabatut de Carpati!!!

  24. XaeL 6 September, 2010 at 20:35

    @megami: pseudonimul tau… nu inseamna cumva “zeita” in japoneza?

  25. Ina 6 September, 2010 at 21:48

    Lasati-l pe Sendroiu sa continue serialul asta, ca numai el stie sa scrie seriale!

  26. mifty 6 September, 2010 at 21:51

    mai bine pe 4mall… încerc să-mi imaginez cum ar fi aventurile familiei chicken în tanzania… printre masaai… ;))

  27. Petre 6 September, 2010 at 22:00

    Imi aduc aminte anii 90 cand romanasii nostri isi faceau rost de o viza si calcau toti fostii colegi fugiti din timp in tara lor nemtzeasca … Verisorii nevestei intotdeauna s-au dat “loviti” si au gasit motive sa nu-si faca datoria de gazde primitoare. Cel mai tare era textul: “Sigur ca da, sunteti bineveniti ! Cand ajungeti ? … aaa pai noi tocmai atunci suntem in Italia” (sau Franta, ma rog.)

    Acum de cand ne-am mutat la casa si avem de toate, vin la noi si ne calca vara cate o luna zi de zi (ca nu si-au vandut apartamentul). Asa am aflat eu ca ei de fapt nu au avut bani de concedii in Italia, decat de doua ori in toata viata lor de romani fugiti in nemtzia. Cel mai socati au fost ca la noi apa e gratis: “Pai cum si vine asa la fantana din pamant ?”

    Poate ca ar merita sa va povestesc si eu despre nemtzii nevesti-mi, macar atat sa le fac si eu, ca in rest zambesc frumos si nu plec in Italia cand vin ei.

  28. Laur 6 September, 2010 at 23:41

    Eu propun ca la plecarea din Japonia, fam. Gostat să facă un detour prin Polinezia sau Oceania. Ar ieși de un episod scurt, dar delicios, gen “și au luat-o la fugă prin junglă, dar până la urmă tot i-au prins canibalii”.

  29. Karatekaprochinez 7 September, 2010 at 02:15

    @Petre Chiar ar trebui sa scrii un articol. Julius ar putea organiza un concurs numit Batalia rudelor. Persoana cu cele mai nesimtite rude(adica neamuri), castiga o excursie de 3 saptamani la casa familiei Puiu:))

  30. Karatekaprochinez 7 September, 2010 at 02:17

    @Xael Megami inseamna zeita in Japoneza. Iti dai seama ce succes are Daily Cotcodac, daca a venit o zeita din ceruri sa scrie articole pe blogul lui Julius?:)

  31. Karatekaprochinez 7 September, 2010 at 02:19

    @deedee De acord cu Sebra. Fii si tu mai patriot. Ii tii partea familiei Mitsubishi, sau cum ii zicea? 🙂

  32. V3nt0R 7 September, 2010 at 03:47

    Chiar astept continuarea :X

  33. Megami 7 September, 2010 at 08:35

    @Karatekaprochinez: auzi, tu astepti sincere felicitari sau ce? Ca parca prea comentezi cu foc :))
    @N.A. familia japonezu’ iti multumeste pentru empatie, mai ales ca grija pentru sentimentele aproapelui e o trasatura de caracter aici.
    @XaeL: megami inseamna zeita si, dupa cum spuneam, “hell hath no fury like a woman scorned”, sau, mai concret, ca o femeie careia i s-a stricat cea mai buna tigaie din bucatarie.
    @mifty: il contactez imediat pe 4mall, sa vedem cum ii facem o oferta de excursie familiei puiu.

  34. Dan1 7 September, 2010 at 08:47

    @Megami
    Uite cum traduce goagăl spusele tale: “dracu ‘n-are nici furie ca o femeie dispreţuită”.
    Poate tu vrei sa spui “ca o femeie care si-a rupt o unghie” =))
    Ca aia cu tigaia – lasaaaati – nu tine!

  35. Radu Vasile 7 September, 2010 at 10:00

    Am avut si eu parte de astfel de musafiri.
    De la ei incolo, am devenit un tip retras, crescand in jurul casei mele un gard viu de plante carnivore, am sapat un sant plin de tepi si apa si am cumparat cei mai rai 3 pitbuli pe care i-am gasit.
    M-a procopsit dumnezeu prin nastere, ca eu asa sunt, tot ce am obtinut prin nastere:
    Locul de nastere, handicapul din nastere, totul e din nastere.
    Spuneam ca m-a procopsit dumnezeu cu un loc al nasterii denumit Constanta fix pe malul marii.
    Asa ca din obligatie trebuia sa primesc musafiri randuri randuri cand venea vara (din obligatie, a se citi ca musafirii chiar se simteau obligati sa vina la mine).
    Revin, faceam tot felul de mancaruri, d-alde piure cu pui, pilaf cu pui, ciorba, supa, sa aiba oamenii.
    Strambau din nas si plecau sa manance la mcdonald, de am dat la caini o groaza de mancare, ca in doi nu reuseam sa o terminam.
    Vneau si faceau “ce dracu ba, un suc nu aisi tu in casa asta”!?
    “nu am ca nu consum”…
    “aide ba, pe ce lume traiesti nu ai tu o coca cola”..
    “zic, nu, am o sticla de zece litri de apa de izvor de adancime de la … vezi ca e pe raft la … daca vreti sa va luati”.
    In urma acestei fraze respectivii s-au suparat rau pe mine si au plecat a doua zi.
    Nu stiu de ce, dar nu le simt lipsa.

  36. deedee 7 September, 2010 at 14:45

    Celor care m-au urecheat: la noi in argheal este o vorba : omu vine, shede, da mai si pleaca. Alta samanta de inteligenta(amu nu-i sigur ca-s tate din argheal): hai nevasta sa ne culcam ca oaminii astia s-ar duce si ei acasa.

  37. mifty 7 September, 2010 at 21:31

    oricum, domnu’ Japonezu se simţi răzbunat…
    ca aici: http://chzgifs.files.wordpress.com/2010/08/waterslide_senor.gif

  38. ildi 14 September, 2010 at 13:03

    pe cand urmatorul episod ?
    nu mai am rabdareee…

  39. V3nt0R 20 November, 2010 at 11:35

    n-a mai urmat =))))))))))))

Leave a reply