Cms
Data trecută v-am povestit despre câteva feluri de vorbitori care se perindă în cadrul conferinţelor ştiinţifice şi despre prezentările lor minunate. Staţi liniştiţi, nici publicul căruia i se adresează aceştia nu se lasă mai prejos, oferind posibilitatea descoperirii câtorva tipologii extrem de interesante.
Spectatorul cu ADHD
Participă la conferinţe pentru că şeful sau şefa lui este acolo, aşadar nu poate să chiulească sub nici o formă. Se vede încă de la început cât de mult îl entuziasmează evenimentul. Foitul pe scaun începe cam de la jumătatea primei prezentări şi uneori devine furibund, omul nostru mai având puţin ca să înceapă să se scarpine cu piciorul la ureche, precum câinii. La cea dintâi pauză o zbugheşte ca din puşcă acasă, neoprindu-se nici măcar să ia un pateu de la bufet, lucru considerat o extremă impoliteţe în era pişcotarilor profesionişti.
Spectatorul din Pădurea Adormită
Este opusul celui de dinainte. Stă atât de cuminte, încât la un moment dat te şi sperii: dacă a murit, cumva? Alarmă falsă – prin gura deschisă se prelinge un firicel de salivă, însoţit de sunetul unei sforăieli uşoare care uneori se transformă în accese de sforăituri îngrozitoare, ce-i trezesc pe toţi ceilalţi şi îl fac pe vorbitor să piardă definitiv şirul ideilor. Am avut o dată unul care s-a apucat să şi vorbească prin somn, ceva despre nişte rate la bancă, spre dezamăgirea asistenţei care aştepta picanterii din viaţa intimă.
Spectatorul boschetar
Este în divorţ definitiv cu apa şi săpunul, iar hainele lui nu au mai văzut interiorul maşinii de spălat de când ultima vecină miloasă a murit de bătrâneţe. Uneori, în spatele jegului se ascunde şi o dramă personală, dar lacrimile care îţi curg pe obraji sunt mai degrabă o reacţie de apărare a organismului decât un semn de compătimire. În jurul lui se formează un gol, toată lumea refugiindu-se la câteva scaune distanţă şi lăsându-i personajului ocazia să se înfăşoare în atmosfera primordială de metan şi amoniac tip Oparin-Haldane, cu coacervatele lui cu tot.
Spectatorii organizaţi în bisericuţe
Fie că se discută despre un detaliu al prezentării respective sau se trollează cum fac onoraţii cititori ai Daily Cotcodac, vor exista invariabil discuţii în sală, pe parcursul oricărei expuneri. Uneori zgomotul acestora ajunge să acopere vocea prezentatorului, bietul om ajungând să vorbească, la propriu, pereţilor. Bisericuţele nu fac discriminări, sunt la fel de mulţi bărbaţi cu chef de vorbă ca şi femei. Avantajul doamnelor este că sunt obişnuite să vorbească în şoaptă, asta până când unul dintre bârfitorii bărbaţi uită să-şi regleze volumul şi întreabă cu voce tare: “Ce tare, Mişu s-a f…t cu leşinata aia de la arhivă?”
La sfârşitul fiecărei expuneri publicul aplaudă, fie că a fost atent sau nu. De exemplu, atunci când o doamnă care prezentase cu multe pauze şi poticneli a apucat să spună la final că e tulburată pentru că mama ei se află internată în stare gravă la spital, jumătate din sală a izbucnit în aplauze, lucru care a făcut-o pe biata femeie să părăsească conferinţa în lacrimi. Am fost atât de marcaţi de întâmplare, încât la închiderea bufetului mai puteai vedea câteva pateuri şi sticle neîncepute de suc pe mese, iar un angajat al firmei de catering ne-a spus, supărat pe bună dreptate, că nu a mai păţit ruşinea de a arunca atâta mâncare de când dusese din greşeală meniul pentru conferinţa biologilor marini şi oceanografilor, compus preponderent din preparate pe bază de fructe de mare, la o întrunire a asociaţiilor bolnavilor cu alergii alimentare.