Daily Cotcodac

De ce îi iubesc (în cât de cât taină) pe Ovidiu Eftimie, pe Camionagiu şi pe Julius Constantinescu

Simona Catrina

O să încep cu Camionagiu, alintat aici Cami, sau Camio. Vă explic vag şi fără chef (pentru că e evident, nu de alta) de ce sunt nebună după Camionagiu, citez din dânsul:

“Frigida voia neapărat să-mi arate că simte şi e femeie normală, aşa că mima într-un mod ordinar, nici Titus Steel dacă eram n-ar fi făcut aşa din primele 30 de secunde. În fine, o lăsam în ale ei şi ziceam mersi că nu vrea preludiu, postludiu şi alte mizerii inventate-n ciuda cucului prin revistele pentru femei şi-mi vedeam de ale mele.”

Am încheiat citatul.

Mie-mi plac misoginii, am o fantezie cu ei (sau fetiş cred că se numeşte), sunt ca alea care visează că fac sex cu homosexualii, ca să-i convertească la heterobalamuc.

Deci nu ştiu dacă v-am spus, îl ador pe Eftimie, poate să zică nevasta lui ce-o vrea, trăim într-o ţară liberă, ia să mă lase-n pace. Vă spun mai jos de ce.

Îl mai ador şi pe Julius Constantinescu, deşi are o iubită, n-o cunosc personal, dar el mă ameninţă mereu că mi-o prezintă. Sigur, aşa fac toţi, eu sunt vulpe bătrână. Dar nu te supăra, dragă iubita lui Julius, dacă bărbac-tu ăsta scrie ceva aşa mumos (citez mai jos din dumnealui), sper că n-ai pretenţii la exclusivitate:

“Evenimentul zilei de ieri

19 septembrie
1356 – Cavaleria grea franceză este măcelărită de englezi la Poitiers, iar regele Ioan al II-lea al Franţei este luat prizonier. Ulterior, sătui să tot ia bătaie de la englezi, francezilor le vine ideea, foarte bună de altfel, să-şi caute un adversar mai accesibil, cum ar fi nemţii.

20 septembrie
1519 – Magellan pleacă în jurul lumii. Bineînţeles că a avut parte de un scandal monstru acasă, pentru că doamna Magellan nu era atât de proastă s-o poţi îmbrobodi că pleci în Ţara de Foc sau în Insulele Filipine, când ea ştia sigur că pleci la Sevilla, la curva aia.

21 septembrie
454 – Flavius Aetius, şeful miliţiei şi ultimul mare general roman, învingătorul lui Attila în bătălia de la Câmpiile Catalaunice, este asasinat de catre Împăratul Valentinian III. Or, odată cu renunţarea la valorile tradiţionale romane, conform cărora şeful miliţiei îl asasina pe împărat şi nu invers, devenise clar că Imperiul Roman era pe ducă.

22 septembrie
1520 – Moare Selim I, unul dintre cei mai mari sultani ai Imperiului Otoman. A cucerit aproape toate nodurile comerciale ale Orientului, dar măcar a avut decenţa să nu pretindă că persanii deţineau arme de distrugere în masă sau că scopul său era înlăturarea regimului criminal mameluc.

23 septembrie
480 i.Hr – Se naste Euripide. A avut două neveste şi a scris 92 de tragedii, dar, desigur, nu se poate stabili cu exactitate vreo legătură între aceste două lucruri.

24 septembrie
768 – Moare Pepin cel Scurt, rege al francilor. Deşi nevastă-sa ar fi trebuit să-i dea nişte explicaţii când l-a născut pe Carol cel Mare, Pepin cel Scurt s-a făcut că nu observă nimic, mulţumindu-i probabil lui Dumnezeu că măcar nu e negru.

25 septembrie
1066 – Englezii îi zdrobesc pe vikingi în bătălia de la Stamford Bridge, arătându-i lui Wilhelm Cuceritorul că au terminat-o definitiv cu invadatorul dinainte şi că sunt pregătiţi pentru o ocupaţie serioasă, de lungă durată.”

Hahaha!! Simona plus Julius egal Love!

Şi îl mai iubesc pe Eftimie (Julius şi Camionagiu, sper că aveţi vederi largi) – desigur, va trebui să mă hotărăsc într-o zi, e cam aglomerat ringul în iatacul minţii mele. Aş putea înşira multe motive pentru care îl iubesc pe Prea-Îndrăgitul, doar că mă lungesc prea mult şi mă cenzurează Julius, alt iubit de-al meu. Deocamdată, uite ce scrie Eftimie:

“Dacă te duci prima dată la o sală de forţă e nasol. Sar ăia pe tine ca veteranii la gâtul bibanilor. Nu să râdă că eşti prea slab sau prea gras, nu. Sar să te sfătuiască. N-apuci să faci încălzirea şi un exerciţiu la bancă, că apare un meseriaş care-ţi explică el exact cum e unghiul în care trebuie să ridici bara goală.

Aşa era să mi se întâmple şi mie când m-am reîntors în sala de forţă după o absenţă de 6 luni. Am schimbat sala şi nu mă ştia nimeni la asta nouă. Simţeam de când am luat abonamentul că însuşi adminul sălii vroia să mă sfătuiască aşa, neîncălzit. Am eschivat rapid cu o “mă duc să-mi iau treningu’” şi am fugit în vestiar să mă schimb.

Nici nu intrasem de cinci minute în sală că un cetăţean între două vârste şi două greutăţi (obez şi puţin gras) a apărut să-mi explice cum să împing bara de la piept. L-am privit cu milă. Am experienţă de aproape un an jumătate de “sală” şi sfaturi. Când am ripostat cu o rafală de sfaturi abia se mai ţinea pe picioare. S-a retras într-un colţ. Dar eu nu mai puteam fi oprit. M-am apucat să-i sfătuiesc pe toţi din sală, se vedea că sunt biba. “Ţine-l de încheieturi pe ăla”, “Altfel se face tricepsu’”, “Trage mai încet”, “Nu du bara până jos, fă doar jumate de mişcare”. Într-o oră erau toţi praf, abia mai puteau vorbi.

Doi tineri, impresionaţi de talentele mele de sfătuitor, m-au întrebat la ce oră vin mâine, să vină şi ei la aceeaşi oră. Citeam în ochii lor că vor să-mi spună “Învăţătorule”. Nu le-am înşelat aşteptările: pe drum am întâlnit nişte muncitori care lucrau la o ţeavă de apă. I-am sfătuit şi pe ăia.”

Pe această cale, le mulţumesc lui Eftimie, Camionagiului şi Îndrăgitului Julius pentru citatele care m-au ajutat să-mi coc un text la timp, fiindcă îl promisesem.

PS: Vă iubesc.

Notă Julius: Simona, dar fantezia cu “am fost rea, Julius, am încercat să te duc de nas cu un pseudo-text! Şterge pe jos cu mine, u-uu, taie-mi din salariu, pune-mă să scriu alt text!” n-o ai?