Eftimie
Pe barba lui Pleşu, Ciutacu poate scrie volume întregi despre asta. Şi Mircea Badea ar putea, dacă ar şti să scrie, iar despre Cartianu ce să mai vorbim, e mai bine să nu scrie deloc. Doru Buşcu a scris deja vreo două editoriale despre asta şi, din ce am înţeles de la DNA, mai are vreo două în pregătire.
Aşa şi în mine tresaltă inima când mă sună mogulul Julius: “Bă, trebuie şi tu să scrii ceva”. Din fericire, cum spuneam şi la început, Julius n-are suflet de mogul, el dă libertate totală de expresie. Aşa că eu, de fiecare dată, îl întreb: “Despre ce să scriu baroane?”, iar el răspunde candid: “Nu ştiu, mă, de-ale tale, scrie ceva, orice”.
De-aia ajung să cred că e bine totuşi ca patronatul să se implice în textele angajaţilor, să le dea indicaţii preţioase “pe cine, cum, ce”, urmând ca aceştia să şlefuiască gemele de gândire în nişte texte legendare pentru literatura română.
Aşa a ajuns Adrian Păunescu mare înainte de ’89 şi neinteresant după. Îi lipsea dictatorul care să-i spună pe cine să mai pupe în cur şi în cine să mai arunce cu lături.