Scriu acum, că s-au mai vindecat rănile.
„Mii de satane ştrangulate!”, am urlat în sinea mea când am auzit-o pe nevastă-mea că-şi doreşte un brad veritabil anul acesta. De vreo trei ani de zile avem un minunat brad de plastic care m-a scutit de multe necazuri: n-a trebuit să-l caut prin pieţe, a fost drept şi stufos de la început, n-a năpârlit prin tot livingul şi multe altele. De data asta trebuia să luăm brad natural să vadă şi fii-miu (1,3 ani) cum e Crăciunul.
Bradul de Crăciun, prin natura lui, este gros la bază, are între 7 şi 12 centimetri diametru. Absolut orice suport de brad existent în România este cu minimum doi centimetri mai îngust. Suntem o ţară interesantă, printre cele câteva naţiuni din lume care au reuşit să trimită un om în cosmos. Am inventat becul cu gaz, stiloul, motorul cu reacţie, pupatul în cur şi închinăciunea la sfântul cozonac, dar nu am reuşit să facem un suport de brad în care să încapă un brad de Crăciun.
Eram optimist înainte să mă apuc de procedurile de ajustare a bradului. Fiind un tip căruia îi place să se laude la bere că e gospodar, posed topor, drujbă, ferăstrău circular, cuţit de bucătărie extrem de ascuţit, deci multe ustensile pentru activităţi de acest gen. O oră mai târziu eram transpirat tot în curte, aveam degetele zdrelite, suportul de pom rupt şi răspândeam dumnezei şi cristoşi în toate punctele cardinale.
Au urmat plimbări prin supermaketuri, alte înjurături (pe 24 nu mai era un suport de brad în tot Braşovul), toate finalizate cu autoîncurajări imbecile de tipul „Mă-sa, am lemne acasă, am drujbă, am ferăstrău circular, mă întorc şi inventez un suport de brad, dumnezăi!”.
Nici n-au trecut 6 ore de când am ajuns acasă şi am reuşit minunea. Jumătate de brad trona în living într-un suport de lemn, în timp ce cealaltă jumătate era răspândită şi ciopârţită prin toată curtea, spre bucuria câinelui care a simţit şi el astfel magia Crăciunului. Nevastă-mea a considerat că am suficiente degete valide cât să mânuiesc camera video, să-l filmăm pe ăla micu’ lângă brad.
Ăla micu a privit deloc entuziasmat bradul, a rupt două globuri din el şi le-a aruncat prin casă, apoi a fugit repede să-şi bage mâinile şi o felie de cozonac în acvariu. De trei zile nevastă-mea tot aşteaptă ca fii-miu să bage în seamă preafrumos împodobitul conifer din sufragerie. Între timp eu mă tot gândesc că mi-ar trebui şi nişte lame pentru ferăstrăul pendular, plus un flex, aşa, pentru orice eventualitate.