Julius Constantinescu
Meciul cu Austria a recirculat ideea că echipa naţională n-ar trebui să mai joace la Bucureşti. Cunoaşteţi argumentele, să le detaliem puţin. Bucureştenii sunt prea needucaţi ca să aprecieze actul artistic în ghete şi chiloţi al tricolorilor. Normal, după interpretarea de excepţie a Simfoniei a III-a “Eroica” de la Paris, publicul iubitor de frumos ar fi trebuit să inunde stadionul Ghencea, doar se deschidea stagiunea de toamnă la Bucureşti, aveam vals vienez în program! Numai că, în loc de valsuri vieneze, plătitorii de bilet au trebuit să se mulţumească doar cu trupa pe ţurloaie a lui Răzvan Lucescu – băiat tânăr, de viitor, adept al fotbalului minimalist, fără risipă inutilă de fantezie.
A doua: în loc să strige “Bravo!”, “Bis!” sau “Maestro!” (mă rog, ultima e cam ieşită din uz, doar bătrâneii ăia care ţin cu Progresul o mai folosesc), publicul de pe Ghencea s-a cam foit în sală, ba a şi fluierat la final. Urât şi impardonabil, domnilor ultraşi, nu ştiţi să apreciaţi un luft făcut ca lumea, o pasă laterală de rafinament, un porţelan fin ca Rădoi, vă lipseşte educaţia! Fotbaliştii au suflete sensibile, pastelate, au făcut pian când erau mici, îi afectează, faptul că nu mai vor să joace în Bucureşti vine firesc.
Dar, totuşi, cam unde aţi vrea să evoluaţi, iubiţi artişti, reputaţi intelectuali? La Heidelberg? Poate la Cambridge, sau la Scala din Milano, unde jucaţi mai bine? Aud că Naşul vrea să vă ducă la Piatra Neamţ, dar eu vă sugerez oraşe şi mai mici. Sau aţi putea merge direct la sate, acolo oamenii se bucură când vine circul ambulant.
Publicat in 7 Plus