Radu Pircă
Un amic de-al meu a descoperit săptămâna trecută, la metrou, ce e născut românul. Nu, nu e născut poet, ci luptător anti-corupţie. Şi iată şi de ce:
Doi puştiulică în treninguri chinezeşti şi tenişi (amicul i-a descris drept “bine îmbrăcaţi”, dar, dat fiind că el abia venise de două zile din Moldova, presupun că asta înseamnă “bine îmbrăcaţi”) se pun pe mâzgălit cu spray-ul un metrou din ăla argintiu. N-apucă să scrie decât „Pu” (cu toate că amicul susţine că oamenii vroiau, cel mai probabil, să scrie numele apreciatului rapper Puff Diddy, eu continuu să cred că intenţionau să scrie “Puccini”), că apare bodyguardul, un tip semănând izbitor cu Valentin Stan (dacă nu era chiar el, dat fiind că nu era ora “Observatorului”, deci sigur avea timp liber). Unul din pici fuge, celălalt este acroşat de o ureche de bodyguard, care urcă cu el în metrou. Metroul pleacă, sosia lui V. Stan îi face morală puştiului (vorbea frumos, l-a făcut doar “nesimţit”, de-aici şi-a dat seama amicul că omul era doar un impostor şi nu adevăratul V. Stan). La Unirii, bodyguardul coboară, târându-l în continuare pe pici de ureche. Face semn spre doi poliţişti, le povesteşte ce s-a întâmplat, le predă puştiul în custodie, urcă la loc în metrou.
Şi aici vine miezul poveştii. Un călător, semănând izbitor cu Oreste peste 20 de ani, se uită scârbit la bodyguard şi-l întreabă: “Ce făcuse, dom’le?”. Foarte politicos (clar că nu era Valentin Stan), acesta îi povesteşte. Un cor de bătrânele şi matroane respectabile sâsâie “Nu trebuia”, “E doar un copil” (evident, până acum 5 minute aceleaşi bătrânele nu-l scoteau pe pici din “golan” şi “drogat”). Oreste peste 20 de ani, dezgustat, se face exponentul opiniei publice: “În loc să vă luaţi de ăia marii, prindeţi toţi amărâţii”. “Aşa e, aşa e”, aprobă bătrânelele. “De-aia nu merge ţara asta”. Din public se aud frânturi de conversaţie: “peştii ăia mari”, “de ăia de sus nu se ia nimeni”, “numai pe ăştia micii, ca noi, îi arestează”, “cine are bani, nici nu s-ating de el”. Falsul Valentin Stan lasă capul în jos, ruşinat, şi se ascunde într-un colţ al metroului.
Din aceea zi, amicul circulă cu obstinaţie numai cu metrouri supravegheate de falsul Valentin Stan, în speranţa că într-o zi îl va vedea făcându-şi cu adevărat datoria şi arestând un mare corupt care, abia urcat în metroul de Berceni, şi-a pus cu nesimţire valizele doldora de dolari pe locul liber de lângă el, în loc să lase să stea o bătrânică. Asta ca să nu mai zicem că mai mult ca sigur, în loc să-şi ia cartelă, a sărit la Romană, cu studenţii.