Julius Constantinescu
Obişnuit cu rolurile mari, de compoziţie, Gigi Becali s-a trezit peste noapte distribuit în rolul unei figurant care cară tava şi are de rostit prea puţin memorabila replică: “Domnule, ceaiul dumneavoastră”. Pentru un monstru sacru al comediei, care a făcut stagiuni la rînd sala să se tăvălească de rîs, să bată din picioare şi să strige, printre sughiţuri: “Gigi, mai vrem!”, e un moment trist; pentru fotbalul de revistă, e un moment de cumpănă.
Prins între comedie şi tragedie, maestrul Gigi a reuşit încă o dată să găsească o portiţă şi să se strecoare cu abilitate pe scenă, propunînd onoratului public o tragi-comedie cam trasă de păr, dar în care măcar nu-l împiedică nimeni să creadă că are rolul principal. Aşa se face că, în timp ce ştirile din sport încep cu Dan Petrescu, cu Poli Timişoara, cu Răzvan Lucescu şi chiar cu Cristi Borcea, Gigi Becali se distribuie pe sine în centrul unor evenimente care există doar în mintea lui mereu în alergare. Marele Gigi e angrenat în fuziuni de care ştie numai el, vede etape 100% favorabile Stelei acolo unde alţii căştigă campionatul, ghiceşte în meciuri, psihanalizează şi, în general, gîndeşte pe picior mare. În sinea lui, Gigi Becali ştie că joacă, de data asta, cu sala goală, însă e condamnat s-o facă, pentru că pînă şi lui îi e greu cu Becali.
Omeneşte, frustrarea lui Gigi Becali e de înţeles: e luna iunie şi în mod sigur nu e prima dată cînd i se sugerează că n-are niciun rost să vină la serbare. Acolo, Gigi, se dau premii, nu rîde nimeni la behăiturile din ultima bancă. (www.dailycotcodac.ro)
Publicat in ziarul 7 plus