Radu Pircă
Pentru fericiţii necunoscători, PowerPoint este un progrămel de calculator al cărui scop este acela de a face prezentări însoţite de imagini şi sunete. Prezentările sunt menite să îţi impresionezi şeful atunci când vrea, din motive de neînţeles, să ştie ce ai făcut în ultimele două luni la birou şi, din motive tot atât de obscure, nu e dispus să considere drept muncă statul pe sentimente.ro şi messenger (deşi numai tu ştii cât de mult efort ţi-a trebuit ca să o convingi pe blonda_79 că nu eşti un funcţionar pârlit, ci un milionar plictisit, care din excentricitate închide messengerul de fiecare dată când intră valetul cu castronul de caviar). Ca urmare, atunci când şeful devine prea insistent, îi pui în faţă o prezentare în PowerPoint constând din grafice care arată cât de mult a crescut productivitatea muncii tale (adică cât de mult ţi-ai îmbunătăţit timpii la Solitaire), însoţite de nişte imagini cu oameni muncind ce se presupune că te-ar reprezenta pe tine şi pe colegii tăi (pe le-ai găsit pe internet, când ai făcut o pauză de cinci minute de la holbat la pornache).
Există însă şi o altă utilizare, mult mai malefică, a PowerPoint-ului. Talentul pus altcândva în slujba unei cauze nobile – păcălirea şefului – poate fi deturnat într-un scop diabolic: crearea de prezentări despre subiecte de maximă importanţă – bancuri, ce cred femeile despre bărbaţi, sfaturile lui Confucius despre relaţiile inter-umane, despre politică şi despre statul la coadă la RAR sau un potpuriu de umor cazon, cules de la sergenţi aleşi pe sprânceană. Prezentările sunt apoi expediate pe mail unei liste cât mai mari de cunoscuţi, incluzând profesori universitari, mecanici auto, foşti colegi de şcoală cu care nu ai mai vorbit de zece ani, parlamentari, copywriteri sau funcţionari, ca să se bucure şi ei de aceste comori de înţelepciune (de fapt, copywriterii chiar se bucură, dat fiind că le folosesc masiv în reclame). Este foarte important ca prezentările să aibă dimensiuni cât mai mari – cu cât sunt mai greu de descărcat, cu atât mai bine, dat fiind că cel ce le primeşte ştie că efortul de a le descărca îi va fi răsplătit cu nişte bancuri cazone de cea mai bună calitate, ilustrate cu imagini de bebeluşi extrem de drăguţi (probabil viitori plutonieri de companie) şi cu o melodioară foarte plăcută, extrasă de pe acelaşi CD ca melodioarele de aşteptare pe care ţi le pun la telefon diverse firme când aştepţi ca operatoarea să îşi facă timp pentru tine (CD pe care, oricât ştiu că v-aţi dori, n-o să-l găsiţi în magazine, fiind interzis de Convenţia de la Geneva).
Singura mea speranţă mea este că cei ce crează prezentări în PowerPoint şi mi le trimit pe mail vor avea aceeaşi soartă ca savanţii care au lucrat pentru nazişti: vor fi capturaţi de americani şi, în schimbul amnistierii crimelor lor, vor trebui să creeze arme de distrugere în masă. Sau, dacă nu reusesc, atunci americanii îi vor sili pur şi simplu să le trimită lui Osama şi lui Kim Jong-Il nişte prezentări în PowerPoint.