4mall

Daca nu stiati, simbolul national al Tanzaniei e girafa (nu stiti ce e ala simbol national? Ceva cam cum e micul la noi, bre!). Dupa ce am aflat asta, m-am perpelit 3 zile si 3 nopti sa inteleg de ce tocmai ea a fost aleasa. Ca babuinul nu a fost luat in calcul, nu pot sa zic ca ma mira, chiar daca tanzanienii sunt niste oameni foarte veseli si nu cred ca s-ar supara daca cineva i-ar asocia cu un cur mare si rosu.

Pana la urma, l-am intrebat pe ghid, pe Giraful adica, de ce simbolul national al Tanzaniei e girafa, si nu un reprezentant al celebrilor Big Five. Explicatia a durat cam o ora, cu argumente pro si contra – la un moment, desi e negru tot, am fost convins ca ghidul e neamt. Varianta prescurtata ar suna cam asa: (more…

4mall

Masaaii/maasaii/masaaii (scrieti cum vreti, ca se citeste la fel) formeaza un trib de care presupun ca ati auzit, fie macar ca ati prins ceva pe NatGeo inainte sa inceapa Private Spice. Cu tot renumele lor, nimeni nu a putut sa ma avertizeze ca masaaii sunt un fel de evrei ai Africii. Sa vedeti:

Prima oara cand am vazut o tanti masaai pe strada, japonezul din mine a decis sa ii faca o poza. Numai ca tipa, cand a observat obiectivul camerei, si-a acoperit fata mai rau ca o araboaica. Ulterior am aflat ca omuletii astia, dupa ce si-au dat seama ca pentru turistii albi tribul lor reprezinta o ciudatenie, au inceput sa isi protejeze drepturile de autor si sa bage taxa de poza, ca la muzeu.

Curiosi din fire (eu si coana Aldehida; doar nu credeati ca ma lasa sa plec in luna de miere fara ea), am muscat momeala si ne-am dus intr-un sat de-al lor, porniti sa-i studiem indeaproape. (more…

Ionuţ Şendroiu, medic de bord

Pacienţii anglosaxoni
Ei nu vin pentru dureri de cap, decât daca se intorc mahmuri din port. De obicei, mahmureala in Africa e foarte dureroasa, datorita caldurii, calitaţii dubioase a ultimei sticle de gin si a scaunelor primite in cap in cursul caftelii din bar. De altfel, doar pacienţii rusi si anglosaxoni sunt cei care participa la astfel de batai, francezii si italienii se grabesc sa protejeze chelneriţele si curvele.
Cea mai simpla si mai banala durere pentru care un pacient anglosaxon se prezinta la infirmerie este durerea de dinţi.
(more…

Ionuţ Şendroiu, medic de bord

Lucrez pe o nava al carei echipaj e format din 150 de oameni din 25 de ţari, de pe 5 continente. Limba oficiala la bord este engleza, stâlcita de limba materna a fiecaruia. Când spun limba oficiala la bord, ma refer la engleza marinareasca si engleza de câmp petrolier, vorbita de tipii de la foraj. Atunci când isi dau cu ciocanul peste degete, toţi vin la mine vorbind si gesticulând in pasareasca lui. Doar câţiva stiu cum se spune la diaree in engleza. Experienţa mi-a aratat ca, in astfel de situaţii, cea mai eficienta strategie pentru un diagnostic corect este sa lasi pacientul sa se exprime in limba lui si in stilul naţiei din care face parte, decât sa il constrângi sa se chinuie intr-o limba din care nu cunoaşte decât cuvinte gen şurub, valva, babord si tribord.

Sa luam, de exemplu, o banala durere de cap. Pentru asa deranj, nu se prezinta decât naţiile latine. (more…

Julius Constantinescu

Să te arunci de pe o macara e uşor, poate orice prost – doar că după aia te faci terci, şi ce faci cu tine? E umilitor să te cureţe diverşi cetăţeni cu mopul de la asfalt. Eu am vrut să mă sinucid gospodăreşte, ca ardelenii: am umblat să-mi aranjez actele, sicriul, dricul, incinerarea, cât încă trăiam şi se mai uita cineva la mine. Am dat o declaraţie şi la poliţie cum că mă sinucid, ca să nu zac după aia la morgă, cu o etichetă de deget. Într-o sală ticsită de oameni, dom’ maior Criveanu mi-a schiţat cu voce tare ideile principale ale declaraţiei: “Domnule comandant, subsemnatul, numele, domiciliul, declar că vreau să mă sinucid pentru că am SIDA”. S-a întors să constate voios, din uşă: “Dom’le, sunteţi un caz unic în istoria poliţei!”.

(more…

Julius Constantinescu

Uitîndu-te în jur, nu poţi să spui că Allah nu şi-a dat interesul cînd a făcut Tunisia: o cîmpie roditoare, plaje la Mediterana, un picuţ de deşert pe unde să se dea creştinii înstăriţi cu cămila, aproape că s-a făcut risipă. Dictatorul Tunisiei, săracul, s-a străduit şi el cît a putut: a făcut drumuri, a introdus un regim permisiv al investiţiilor străine, poliţia lucrează şi turiştii sînt în siguranţă. Cu toate astea, plăcerea pe care vrednicii fii ai Maghrebului par să nu şi-o refuze niciodată este trîndăveala – nimic pe lumea asta nu-i poate împiedica să tragă un somnic la amiază sau să picotească peste zi în plină stradă, cu condiţia să găsească un pic de umbrică.

Şi totuşi, dacă există într-adevăr ceva care să-i scoată din amorţeală pe bravii urmaşi ai lui Hannibal, asta e perspectiva îmbietoare de a-i jefui pe turişti. (more…

Julius Constantinescu

Autobuzul ce leagă Hammametul de capitala Tunis goneşte pe o limbă încinsă de asfalt şerpuită printre plantaţii de măslini, grădini corpolente zugrăvite în culori de o violenţă ireală, aşezări fantomatice şi lungile fîşii galbene de pămînt pe care soarele le decupează acolo unde cîmpia îşi pierde forţa. În urmă rămîne un orăşel pestriţ de coastă ce afişează cu insolenţă cosmopolitanismul de faţadă al Maghrebului – metodă verificată de a-i ademeni pe turişti înainte de a-i scutura de bani. Încoace, cîmpia apăsată de pustietatea amiezii, cartografiată doar de scînteierea unei ferestre sau a unei maşini grăbite – cîmpia care odată a hrănit Roma, cea mai lacomă gură a lumii. (more…

Julius Constantinescu

“Românii au dat năvală cu mic, cu mare”. Până la apariţia televiziunii, românii erau cunoscuţi drept un popor paşnic, la locul lui, care nu năvălea peste nimeni; abia în ultimii ani am căpătat obiceiul ăsta barbar, să năvălim de nebuni. Prin urmare, toată ziua de joi s-a dat năvală în Vama Veche. La 4 dimineaţa, doi pedestraşi târau după ei un rucsac imens pe drumul dintre Mangalia şi Vamă, făcând degeaba cu mâna după maşini – probabil, erau ardeleni şi ei năvălesc mai încet.

“Hotelierii le-au pregătit adevărate surprize”. Preţurile. Cam de două ori mai mari decât anul trecut. Sub un milion jumate, abia dacă găseai o cameră cu buda în fundul curţii, la hotelierii rurali. La preţul de anul trecut era doar dormitul de plajă (asta, dacă te mai ţineau rinichii ca anul trecut).

“Tinerii s-au distrat pe cinste”. Doi tipi scheletici, înveşmântaţi în nişte pelerine negre Dracula style, cu deosebirea că Dracula n-avea pantaloni de piele cu ţinte şi ciocate, defilează prin Vamă conştienţi de propria valoare. Spre binele lor, reporterul speră că fac parte dintr-un show tematic prin vreun club şi că cineva i-a plătit să arate în halul ăsta. (more…