Cms
Cu toții i-am strânge cu plăcere de gât pe cei care postează poze cu mâncare pe facebook (desigur, cu excepția celor la care exiată șansa să mâncăm – notă Julius). Motivelele sunt numeroase și pot uneori diferi de la caz la caz; să vedem astăzi însă câteva dintre cele mai comune.
Aspectul
Ştiu, ai dus la bun sfârşit o reţetă şi o tratezi ca pe propriul tău copil, fiecare bucătar amator sau profesionist a trecut prin aşa ceva, chiar şi când e vorba de eşecuri răsunătoare: spaghetele făcute prima oară, care se lipesc unele de altele devenind un fel de ghem de să crape mâţele jucându-se cu el; ciorba de burtă cu fâşii de burtă congelate de la supermarket care se transformă într-o supă cremă de meduză cu tentacule de caracatiţă; alte grozăvenii asemănătoare. Pentru tine, aceste creaţii sunt minunate şi poate că merită chiar o poză de postat pe facebook, nu-i aşa? Nu întotdeauna. O farfurie ce conţine o chestie indescriptibilă, care arată ca şi cum bucătarul a mâncat şi apoi a regurgitat la loc amestecul, urmând ritualuri culinare obscure pentru pedepsirea clienţilor dificili ai restaurantelor din Centrul Vechi, poate strica ziua sau seara chiar şi celor cu stomacuri de fier.
Restaurantul
În primul rând pentru că nici măcar nu te-ai obosit să găteşti tu. În al doilea rând, fiindcă imaginile cu pizza, cartofi pai, salate şi bruschete trântite pe masă sunt crâncen de banale. N-au nici urmă de personalitate. La polul opus se situează preparatele „elaborate”, care conţin mostre comestibile în cantităţi insuficiente până şi pentru microscopia electronică iar în farfurie sunt trasate dâre artistice având în compoziţie diverse sosuri în culori dubioase. Acelea nu sunt mâncare. Acelea sunt un fel de ţigară de după, dar fără sex. Singura satisfacţie pentru spectatori este că autorului pozei îi este la fel de foame ca înainte.
Aparatul
Ai făcut o cină nemaipomenită cu spaghete fierte în cerneală de sepie care le conferă o minunată culoare albastră, peste care ai pus nişte delicioase fructe de mare de culoare violet, totul fiind scăldat într-un sos de coacăze negre cu smântână? Nici dracu’ n-ar mânca aşa ceva, noroc că e doar o iluzie, ai pozat ratatouille-ul rămas de ieri la care ai adăugat nişte paste şi sos de roşii dar ai uitat să reglezi aparatul foto al telefonului pentru lumina neonului din bucătărie.
Pofta
Închipuiţi-vă că sunteţi undeva prin Africa, cu o misiune ONU, să zicem. Afară sunt vreo 50 de grade, aşa că ieşiţi să gustaţi tacticos o îngheţată de fructe, la umbra unui copac. Zeci de micuţi africani subnutriţi se uită la voi din apropiere, au fost aduşi ca să fie consultaţi de medicii misiunii. Continuaţi să lingeţi îngheţata în văzul lor, eventual făcând comentarii de genul: „Mmm, ce bună este! Nu-i aşa că arată bine? Astăzi am avut chef de o îngheţată de fructe!”
Acesta este efectul pe care-l provoacă postările cu mâncare celor care se întorc flămânzi seara acasă de la serviciu şi fac greşeala să deschidă întâi facebook-ul şi apoi frigiderul. Dacă sunt şi burlaci, frigiderul e gol, deci rămâne să se consoleze cu nişte poze frumoase, sperând că mâncarea respectivă s-a oprit în gâturile delicate ale autoarelor postărilor.
Singura utilitate în toată această afacere este că burlacii pomeniţi mai sus posedă la ora actuală adevărate hărţi culinare care conţin adresele tuturor chef-elor din lista de facebook. Dacă sunt şi iuţi de picior, pot ajunge la uşa doamnei înainte ca mâncarea pozată să devină istorie. Gurile rele spun că stimatul coleg Julius a reuşit de câteva ori să nu moară de foame în acest mod. Poate că acesta este adevăratul rol al fotografiilor: atragerea în capcană a bărbaţilor singuri, nemâncaţi şi vulnerabili, la fel precum florile atrag albinele sau plantele carnivore muştele, strategii vechi de când lumea şi de când există bărbaţi care nu se pricep la gătit sau nu vor să poarte tocuri înalte şi şorţuleţ cu volane în timp ce robotesc în bucătărie, cum am auzit că obişnuieşte Adi Hădean.