Daniela D.
Cu o întârziere de numai juma’ de an, am văzut și eu, în sfârșit, “La vie d’Adele”.
Știți voi, povestea cu lesbienele, aia de luă Palme d’Or la Cannes anul trecut.
Filmul asta este pentru femei un test de verificare a propriei heterosexualitați. Ca tot omul care știe că nu știe nimic, am avut momente când m-am întrebat în viață: “băi, dar oare eu aș… adică o femeie m-ar….aa?” Am văzut Adele și acum știu răspunsul: băi, nu. Eu nu o să mi-o trag niciodată cu o femeie. De ce? Pentru că nu știu cum și, mai ales, de ce.
Vă spun, mi s-a părut foarte complicat. La homosexuali mi-e un pic mai clar, mai ales de când l-am citit pe Teleșpan. Dar cu lesbienele pare o treabă foarte dificilă, pentru că ele nu par a avea metode prea eficiente de substituire a uneltelor utilizate de obicei între heterosexuali, dacă înțelegeți ce vreau să zic eu aici, elegant. Stăteau fetele alea, bietele, în niște poziții de mi s-a făcut și milă. Pe la un timp erau așa imbârligate, încât mi s-a părut că număr mai mult de două perechi de picioare și m-am apucat să caut un al treilea cap la care să atașez membrele care îmi ieșeau în plus la număr, întrebându-mă când a mai apărut încă o femeie în poveste.
Și apoi, eficiența… O lesbiană pare să muncească de zece ori mai mult ca să obțină rezultatul pe care un bărbat mediu priceput l-ar obține din cinci mișcări bine controlate de bazin.
În fine, adevărata mea problemă a fost că nu mi-a plăcut fata, Adele. Și nu o să ghiciți niciodată motivul. Așa sunt eu, îmi cad ochii pe câte un detaliu și s-a terminat, nu pot depăși momentul.
Deci mie nu îmi plăcea de fata aia pentru că mânca îngrozitor de urât. Exact cum mănâncă porcii din troacă. Înfuleca cu gura larg deschisă, cu sosul scurgandu-i-se pe la colțurile gurii, vorbea cu gura plină, cât să i se vadă alimentul din gură în plin proces de mărunțire, clefăia și mormăia satisfăcută: “tres bon!” Odios.
Ei, cum mânca, așa și pupa, lăsa salivă ca un melc cu probleme la glanda responsabilă cu producția de mucus, umecta tot ce atingea. Și atingea, nu am ce zice, atingea bine. Mă rog, probabil unii vor considera că nu e nimic neplăcut în aspectul asta, dar, personal, eu nu aș vrea să arăt după o partidă de sex cași cum tocmai m-ar fi lins o cireadă de vaci.
A! Și stătea mereu cu gură deschisă, în cel mai tălâmb mod cu putință. Și nu, nu am găsit nimic sexy în asta.
Bun, în rest este o poveste cu un scenariu previzibil. Două lesbiene se întâlnesc, se iubesc și p-orma se despart, pentru că una o înșală pe cealaltă. Cam asta, în mare.
Pe bune, Palme d’Or?