Cms
Într-a unşpea, l-au luat pe Fănel la încorporare. Era cel mai mic din clasă ca vârstă, dar ar fi mers oricum cu colegii la centrul militar. De când îi fusese refuzată acordarea cravatei roşii în prima grupă de pionieri, rămăsese mereu cu frica de a nu fi lăsat în urmă.
În dimineaţa prezentării la centrul de încorporare, bunica îl stropise cu apă sfinţită, iar mama îi strecurase o sticlă cu ceai cald în rucsac. Obiceiurile petrecerii bărbaţilor la luptă dispăreau greu în familie, mai ales că ultimul dintre ei avea să folosească autobuzul pentru a ajunge în teatrul de operaţiuni, apoi era aşteptat să se întoarcă la masa de prânz. Aşa sunt războaiele moderne.
La centru i-au pus pe toţi să se dezbrace la piele. Unul dintre colegii lui Fănel susţinea că cei care „o aveau mică” erau scutiţi de armată. În acest scop, una dintre doamnele din comisie avea să le-o măsoare tuturor cu o riglă şi să scrie cu carioca pe ea „apt” sau „respins”. Fănel se pregătea să întrebe dacă era vorba de lungimea în stare de repaus sau nu, când uşa spre camera comisiei s-a deschis şi au fost invitaţi fără ceremonie să intre.
Prima parte a zvonului se adeverea: în comisie erau şi două femei. Ca la o comandă, toată lumea şi-a pus mâinile la locul cu pricina, ca într-o scenă cu păcătoşi înfăţişaţi goi-puşcă la judecata de apoi. Toată lumea, cu excepţia lui Fănel.
Resemnat în privinţa goliciunii, băiatul a socotit că, de vreme ce oricum va urma o măsurătoare, n-are rost să amâne lucrurile, aşa încât s-a îndreptat ca un general, cu mâinile la spate, cum îi spusese bunica să stea în faţa militarilor, ca de la egal la egal, egalitate desigur metaforică, bărbaţii fiind ceva mai îmbrăcaţi iar doamnele având o anatomie oarecum diferită.
Pe rând, băieţii au fost chemaţi în faţa comisiei. Fiecare dintre membrii acesteia avea un rol, iar doamnele se pare că erau psihologe. S-au uitat pe testul de aptitudini, l-au întrebat pe Fănel diverse lucruri, apoi au făcut o remarcă despre dezinvoltura de a sta în pielea goală şi l-au întrebat dacă şi-a început viaţa sexuală. A confirmat cu toată seriozitatea – citise vreo două numere din Playboy şi chiar ştia locul unde se găsea un sex-shop, i-l arătase odată un prieten din goana autobuzului. Nu fusese niciodată adeptul unor definiţii înguste, în definitiv fetele puteau să vină mai târziu, el nu se grăbea.
Singurele măsurători făcute de medicul comisiei nu au inclus obiectul spaimei candidaţilor. De fapt, întreaga examinare a fost destul de plictisitoare. Nici zvonul cu controlul rectal, lansat de acelaşi coleg, un posibil admirator al puşcăriaşului Papillon, nu s-a adeverit. Au fost poftiţi să iasă în sala de dinainte şi să se îmbrace, şi asta a fost tot. Nu picase niciunul, din acel moment erau apţi să-şi apere patria.
Pentru sărbătorire, cu toţii s-au oprit în centru şi au băut câte o bere. În drum spre casă, uşor ameţit, Fănel se simţea gata să dea piept chiar şi cu luptătorii din cărţile lui Sven Hassel. Mama şi bunica l-au primit cu o sticlă de vin, în cinstea reîntoarcerii de pe front, aşa încât proaspătul viitor soldat a adormit buştean după-masă, visând tranşee şi şarje de infanterie.
Armata l-a chemat să-şi apere patria de trei ori, dar recrutul i-a scăpat printre degete. Prima oară a picat la facultate, dar a intrat imediat la postliceala sanitară. A doua oară a reuşit să intre la facultate, iar a treia oară se înscrisese deja la masterat. A patra şi ultima chemare în armată a fost făcută în 2005, anul celui din urmă contingent cu armată obligatorie. Întors din vacanţa de studii din Germania, veşnicul recrut a ajuns în ţară cu câteva ore după termenul de prezentare la comisie. Totul se terminase.
În prezent, Fănel este spaima oricărei armate suficient de organizate din lume, în care soldatul disciplinat nu se scoală la amiază şi nici nu se prezintă din două în două zile la instrucţie, pe motiv că afară plouă sau a băut prea multă bere cu o seară înainte. Pentru instaurarea unei benefice păci globale ar fi nevoie doar de câteva sute de soldaţi ca Fănel în fiecare armată a lumii, sub comanda unor ofiţeri valoroşi precum Julius Constantinescu, Dan1 sau Old John Wheel. Mai ales acum, când al treilea război mondial pare să bată la uşă.