Julius Constantinescu
Dacă tot suntem în săptămâna oraşelor pe Daily Cotcodac, aş dori să vă prezint, pe scurt, impresia pe care mi-a lăsat-o Iaşiul mie – ardelean get-beget, născut în Cernavodă, din Berceni.
Nu o să vă plictisesc cu frumuseţile acestui oraş (dacă aţi fost vreodată pe-acolo, sigur aţi agăţat una), vă voi povesti o scurtă întâmplare.
Acum ceva ani, am fost la Iaşi, la nunta unui prieten. Am stat cam o săptămână, timp în care viitoarea mireasă mi-a împrumutat Dacia veche a lui taică-su, să umblu de colo-colo. Era o Dacie din anii ’70, intra doar în 3 viteze, destul de greu de condus; noroc că sunt deprins de la Peugeotul meu cu neajunsurile maşinilor franţuzeşti. “Băi, fii atent, să nu claxonezi de nebun, că râde lumea de tine”, mi-a zis mireasa. “Aici nu e ca la voi, în Bucureşti”.
Şi chiar n-am auzit vreun claxon. Nici măcar când, ieşind de la mall-ul din centrul oraşului, am luat-o pe interzis fără să-mi dau seama. Mi-a atras atenţia, la un moment dat, faptul că toate maşinile erau parcate cu faţa invers, dar n-aveam pe unde întoarce. Absolut toate maşinile care veneau din sens opus s-au tras cât mai pe dreapta, făcându-mi loc să trec. Nici un claxon, nici un flash, nimic de mama – deşi, având numere de Iaşi, oamenii ăia n-aveau de unde să ghicească faptul că la volan era un ardelean get-beget, din Berceni. Ba chiar un moldovean domol a oprit în dreptul meu, a lăsat geamul şi mi-a explicat cum ies de-acolo şi pe unde s-o iau ca să ajung unde voiam.
Am rămas profund impresionat de cumsecădenia acestor oameni de toată isprava.
Odată ajuns la Bucureşti, am scris un text foarte bun în care făceam mişto de moldovenii care îşi cumpără tenişi din Siraj.
Citeşte şi:
Şoferul de Alba