Camionagiu
Anul acesta Moşul mi-a adus un minunat cadou de Crăciun: un furuncul gras!
Stătea ca un paşă pe coloană, exact unde se termină ceafa şi începe spinarea (nu ştiu dacă s-a prins vreun medic de aici, dar n-am avut chiar cele mai bune note la anatomie), era aşa de mare şi full de puroi încât durerea iradia pe jumătate din spate. O cocoaşă mai specială. Mă durea şi din greutatea vestei apăsând pe el, de parcă duceam lumea în spinare. Probabil Obama, Putin şi ăştia mă înţeleg.
După părerea mea, faptul că am promis că ţin post şi n-am ţinut, dând în secret pe la Dineş pentru meniu Wurst (credincioşii practicanţi, nu vă mai uitaţi aşa, că n-am spus niciodată că aş fi vreun Marcu Ascetul), că m-am certat cu nevasta, că am pretins să facă friptură în dimineaţa de 25, alergând între Biserică şi casă, că mi-e nu-mi place friptura încălzită, nu au nicio importanţă. Lăsaţi-mă cu interpretările astea!
După ce m-am grozăvit că rezist la orice stoarcere vindecătoare şi mi-am obligat soţia să strângă de moş Furuncul cât poate, până mi-au ieşit ochii ca la melc, am aflat că nu-i bine să storci, căci poţi da în septicemie, alungând puroiul din bubă în zonele cu ţesut sănătos. Şi iată-mă la Urgenţă.
Puhoi de lume, lume bună aştepta la coadă, unii văicărindu-se, alţii făcând pe bărbătoşii: care bătuţi, care cu maţele în mână de la prea mult cuţit, alţii de la prea multe sarmele, nervoşi sau adormiţi, schilozi sau obezi, şi eu. Singurul om care părea normal de acolo, de mi-era şi ruşine.
Iau număr de ordine, aştept. Bucurie mare, intră în vorbă cu mine o familie care-şi povesteşte necazul: bunicuţa familiei a căzut pe scări, şi-a rupt un picior, nepotul a cărat-o în braţe dar a alunecat pe gheaţă cu ea, a dat cu dovleacul de bordură şi acum e în comă, iar mămica a făcut o criză nervoasă. Eu ce am?
Cum puteam să spun că sunt acolo pentru o bubiţă la spinare?
– Doamnă, în Ajun a luat foc casa vecinilor, iar micuţii erau înăuntru. Am intrat în flăcări, cu pătura udă pe mine, am inhalat fum, am leşinat între flăcări. M-a scos un alt vecin, dar imediat mi-am revinit şi am intrat iar, să-i salvez pe copii, m-am ars pe 30 la sută din corp, de abia stau pe scaun.
– Vai, domnule, e minunat că mai sunt oameni ca dumneavoastră în ziua de azi! Poftiţi, intraţi în faţa noastră, vă rog.
La mulţi ani!