Alina C.
Când m-am mutat cu Iubi, am crezut că mâncarea noastră de bază vor fi cartofii și ouăle. De aceea, primul lucru pe care l-am cumpărat a fost o tigaie de calitate. De mărunțișuri, gen tacâmuri, oale și altele asemenea s-a ocupat mama, dându-mi-le zeste și rugându-se la ceruri să nu trăiesc prea mult în păcat și să mă mărit degrabă.
Eram convinsă că vom fi prea obosiți să gătim des, că nu vom avea chef sau nu ne vom pricepe. Însă fiind gurmanzi, am început să gătim împreună tot ce ne trecea prin fața ochilor, orice ne făcea poftă când mergeam la cumpărături. Nu neg că în primă fază m-am gândit că ar fi bine să-l impresionez și cu talentele mele culinare, astfel încât relația noastră să aibă o bază solidă, de nezdruncinat.
Nimic nu-l făcea mai fericit pe Iubi ca fasolea cu afumătură. De câte ori pregăteam această delicatesă seculară, mă lăuda mamei soacre, să știe și ea ce bine a nimerit. Din punctul nostru de vedere, testul pentru fetele bune de măritiș n-ar trebui să fie o mămăliguță ordinară, ci o fasole extraordinară, cu ceapă roșie spartă lângă blidul plin, cu arome de cimbru și tarhon. Din motive neînțelese de Iubi, maică-sa doar dădea din cap, zâmbind vag, fără nici o tragere de inimă.
Abia după ce ne-am mutat cu ea, o ia gura pe dinainte într-o oareșcare zi:
– Mi-am schimbat mult părerea despre Alina, când te auzeam că iar ați făcut fasole, credeam că altceva nu știe să facă, nu dormeam nopțile de grijă, gândindu-mă ce rău o duci, toată ziua numai fasole, fasole, ca săracii!