Julius Constantinescu
Există oameni care reuşesc să producă note muzicale şi când vorbesc normal (de pildă, ardelenii, când încearcă să-ţi explice pe unde vine o stradă, sau pisi, când îşi ţuguie buzele: „iubiii, aşa-i ce bine-mi viiin?”) Dan Teodorescu face parte însă din acea categorie de oameni care nu reuşesc să scoată o notă muzicală nici măcar atunci când cântă – pe lângă el, chiar şi Florin Chilian, Ada Milea sau solistul de la Fără Zahăr par nişte canari minunaţi.
Cealaltă veste proastă e că trupa Taxi mai are încă cinci membri (slavă Domnului că ăştia nu ştim cine sunt, fiindcă, de câte ori memorezi ceva de genul ăsta, uiţi ceva important – afli, de pildă, cum îl cheamă pe solistul de la Viţa de Vie, uiţi cine l-a înlocuit pe Ronnie James Dio la Rainbow; reţii cum îl cheamă pe basistul de la Taxi, i-ai uitat imediat pe Rory Gallagher, Jack Bruce şi Alvin Lee). Împreună, toţi aceşti şase membri reuşesc, dotaţi cu instrumente muzicale, performanţa de a produce zgomote mai puţin melodioase chiar decât ţipuriturile din Maramureş sau growlingurile îndrăgitelor trupe suedeze de melodeath.
Cum reuşesc, totuşi, băieţii ăştia să compună piese atât de proaste? În primul rând, presupun că se scriu versurile. Ceva uşor, să poată fi memorate cu uşurinţă şi de corporatişti (nu, nu chiar atât de tâmpite ca versurile lui Ştefan Bănică Jr, dar pe-acolo), cu vagi urme de umor – hipsterii sunt topiţi după versurile cu vagi urme de umor. Muzica e mai puţin importantă, gâjâie maestrul ceva, cu aerul ăla al lui mucalit. Apoi – de fapt, asta e cel mai important – se cooptează nişte tipi cool, gen Andi Moisescu, Cabral, Smiley, Ianţu, Leonard Doroftei (deci, chiar era nevoie de versuri uşor de memorat), Răzvan Fodor sau băiatul ăla de la ProTV al cărui nume nu-l vom şti niciodată, să joace în videoclipul piesei.
Reţeta e simplă: Cabral o să scrie pe blog, Moisescu o să dea un tweet, un tabloid va pomeni că Răduleasca şi Oţil apar în noul videoclip al trupei Taxi, şi uite-aşa ajunge piesa pe facebook, share-uită din cubicle în cubicle până ce ţie, om zdravăn la cap, începe să ţi se facă dor de-un Alifantis ca de mama.
Mi-ar plăcea să ştiu dacă există cineva, măcar un singur om, înnebunit după trupa Taxi. Un fan, cineva care chiar să iubească muzica asta. Căci, dacă există, s-ar putea scoate bani buni de pe la urma lui la bâlci: „Lume, lume, după femeia cu barbă, omul-ghiulea şi piticul contorsionist, circul nostru ambulant are plăcerea să vă prezinte un nou număr de senzaţie: omul care ascultă piesele trupei Taxi!”
Citeşte şi:
Hipsterul intelectual