Alina C.
Iar s-a afișat întreținerea, iar a apărut anunțul de la intrarea în scară. Același anunț din fiecare lună, reînnoit mereu, să nu se ponosească. Este afișată abia a doua lună din vară, dar întreținerea a crescut inexplicabil cu încă 40 lei față de luna precedentă.
Toată lumea bodogăne pe la colțuri, nimeni nu ia atitudine. Eu vin de la o altă asociație unde întreținerea era aproape jumătate cât aici. O să mă duc eu să întreb și o să solicit eu explicații.
Cu banii în mână, aștept să plătească vecinul de vizavi. Îmi vine rândul. Administratora se uită la banii mei și așteaptă, eu mă fac că nu înțeleg.
– Am și eu o întrebare…
– 169 lei aveți de plată!
– Da, am văzut. Foarte mult! De ce este mai mult cu 40 lei? mă bâțâi eu de pe un picior pe altul.
– De la apă, desigur, consumul variază, doar n-o să fie în fiecare lună la fel.
– E vară, n-avem căldură, avem mai mult doar cu un metru cub de apă rece. Doar nu costă 40 lei.
– Vai, nu, se bâlbâie, foșnește hârtiile, caută. Se enervează, se uită peste ochelari la mine. Ați venit să plătiți sau doar să întrebați? N-aveți destui bani? Că tăiem chitanță pe cât aveți, îmi zâmbește superior.
– Am bani. Îi flutur nițel în mână, dă să întindă mâna după ei. Dar sunt nelămurită cu diferența, nu mi-ați spus…
– Dumneavoastră nici n-ar trebui să aveți pretenții, îl aveți și pe cel mic în apartament de atâta timp, eu n-am zis nimic, am vrut să fiu de omenie, dar văd că nu se poate, și-așa aveți puțin la câte persoane sunteți.
– Păi, suntem patru, că pe cel mic l-ați trecut la întreținere de când avea o lună.
Se înroșește de tot, strânge buzele, se încruntă la hârtiile din fața ei și deodată se destinde:
– Am avut revizie la lift! strigă triumfătoare.
Nu mă tulbur deloc.
– Cât a costat?
– 400 lei, am factura aici, o flutură dumneaei.
– Împărțit la toate apartamentele înseamnă vreo 15 lei. Nu iese, doamnă!
– Să știți că eu sunt corectă, contabila are toate calculele și sunt corecte. Eu sunt singurul om corect de pe scara asta, toată lumea declară un consum foarte mic la apă, numai eu sunt cinstită. Toată lumea fură la apă pe scara asta și diferența trebuie să o împart la toate apartamentele.
– Așa deci, eu vă fur pe dumneavoastră la apă. Știți ceva? Nu vă mai plătesc nimic până nu mă lămuriți!
– Vă rog să plecați și să nu mai veniți pe aici niciodată. Nu mai aveți voie să veniți aici!
– Foarte bine, când vă trebuie banii, să veniți să mă căutați, flutur eu mult jinduitele bancnote rămase în stăpânirea mea.
Inutil să spun că n-am câștigat absolut nimic cu asta, soacră-mea s-a dus spășită a doua zi să plătească întreținerea, să nu se facă de râs printre vecini că rămâne ea restanţieră, că doar toată lumea a plătit, maică!