Există cumva prejudecata că, dacă nu-ți place berea cât mai amară și mai proletară la gust, nu ești suficient de bărbat. Prejudecata cu pricina e întâlnită, normal, la bărbați – eu, cel puțin, n-am auzit niciodată o femeie spunând „dragă, părea un tip ok, până când a scos din frigider două beri de-alea bune. Îți dai seama că m-am scuzat imediat că mă trezesc devreme și am plecat val-vârtej, sigur o avea mică!”
În ce mă privește (nu vă mai hliziți, sigur o să scrie altcineva gluma asta tâmpită înaintea voastră), zeama de semințe nu mi-a plăcut niciodată – nici măcar când fotbalul practicat de Universitatea Craiova reclama consumul unui astfel de meniu pentru campioni. Mie berea amară și cu gust dubios mi se pare, n-aș putea să vă spun exact de ce, amară și cu gust dubios.
Bun, o să întrebați, ca în bancul ăla atât de mișto încât sunt sigur că nu-l știți: dar tu ce bei când ți-e sete? Apă? Ca animalele??
Fiind neînsurat, recunosc că mi se întâmplă să mai beau și apă – în primul rând, n-am nevastă, deci nu sunt nevoit să mă îmbăt zdravăn ca să-mi fac curaj înainte să sondez terenul, duminică seara. Și se mai întâmplă să beau doar apă atunci când nasul meu lunguieț îmi spune că am în față o fată cu solide principii morale, care nu s-ar culca niciodată de la prima întâlnire cu un tip predispus către consumul de alcool.
Dar, în rest, beau ce vreau eu: vin dulce, spumant, lichior de nuci, gin tonic, cremă de whisky și tot felul de licori a căror denumire se termină cu „cherry”. Dacă n-ați băut niciodată așa ceva, felicitări, înseamnă că ați ieșit numai cu femei gata frumoase.
Revenind la bere, mie îmi plac berile slabe, aromate, nefiltrate sau chiar ciudate. Ce au în comun toate aceste beri? Eu spun că gustul, deși bărbații adevărați mă vor contrazice probabil. Ce să spun? Dacă vreau să simt în gură un gust de leșie amară, prefer să înghit o fiolă de algocalmin sau să aștept o criză de fiere – e mai ieftin și nici nu-mi miroase toată ziua gura ca pătura unui motan pișorcos.
Una dintre berile astea care au gust e și Ciuc Radler, o combinație ciudată de bere și limonadă – 37% bere și 63% limonadă -, îndulcită cu fructoză (un îndulcitor natural). N-o să insist asupra gustului – mie îmi place, dacă n-ați încercat-o până acum puteți s-o faceți liniștiți, nu riscați sume mari de bani. Două mici sfaturi aș vrea să vă mai dau:
1. Pentru cititorii însurați: beți încet, având mereu grijă să rămână în sticlă cel puțin 37% din conținut. Dacă soția începe să se uite chiorâș la dumneavoastră, apărați-vă energic: „Dragă, dar nu am băut decât limonada!”
2. Pentru cititorii neînsurați: invitați fata la o limonadă, ca să păreți un tip cu intenții curate. Subliniați că Ciuc Radler e mai mult o limonadă decât o bere și propuneți să încercați așa ceva. Dacă e cald, mai propuneți o limonadă, apoi încă una – din trei, patru limonade, lucrurile ar trebui să se lege.
În ambele cazuri, vă urez succes!
PS: Pentru cititorii neînsurați – în caz că nu merge, puteți pretinde că ați ieșit la o limonadă nevinovată. nici nu v-ați gândit la altceva.