Julius Constantinescu
Nu știu dacă ați observat, dar în ziua de astăzi nu mai există pete obișnuite, care să iasă cu un detergent obișnuit. Chiar și altădată banalele pete de cafea, ketch-up sau muștar au devenit acum niște pete dificile, pe care producătorii de detergenți le tratează cu toată seriozitatea, inventând detergenți tot mai competitivi în speranța că le vor veni de hac.
Pe vremea lui Ceaușescu exista un status-quo: nu erau decât pete obișnuite și detergenți obișnuiți (vă mai amintiti, poate, cutiuțele alea mici din plastic). Se lupta după reguli stricte, aproape cavalerești. De fapt, petele erau atât de rudimentare încât, de multe ori, ieșeau și cu săpun de rufe!
N-am idee cum am lăsat să se întâmple asta, dar între timp lucrurile au scăpat complet de sub control: petele s-au obrăznicit și au devenit tot mai dificile, iar detergenții au fost nevoiți să țină pasul și au devenit tot mai isteți. Dacă ar fi să mă iau după reclamele de la televizor, petele din ziua de azi sunt mai dificile ca o adolescentă de 15 ani, nu știi ce să le mai faci să fie bine, iar detergenții sunt atât de isteți încât ar putea concura la olimpiadele internaționale de matematică. E un fel de cursă nebună a înarmărilor între pete și detergenți.
Câteodată, mi-e dor de petele din copilărie. Erau pete obișnuite, de grăsime, de înghețată cu fistic, de magiun sau de vișine putrede. Unele ieșeau doar cu nițică apă caldă, nu ca petele din ziua de azi, care nu mai au pic de rușine.
Era bun și Ceaușescu, domnule, că mai ținea petele astea în frâu!