Unde sunt petele de altădată?
Julius Constantinescu
Nu știu dacă ați observat, dar în ziua de astăzi nu mai există pete obișnuite, care să iasă cu un detergent obișnuit. Chiar și altădată banalele pete de cafea, ketch-up sau muștar au devenit acum niște pete dificile, pe care producătorii de detergenți le tratează cu toată seriozitatea, inventând detergenți tot mai competitivi în speranța că le vor veni de hac.
Pe vremea lui Ceaușescu exista un status-quo: nu erau decât pete obișnuite și detergenți obișnuiți (vă mai amintiti, poate, cutiuțele alea mici din plastic). Se lupta după reguli stricte, aproape cavalerești. De fapt, petele erau atât de rudimentare încât, de multe ori, ieșeau și cu săpun de rufe!
N-am idee cum am lăsat să se întâmple asta, dar între timp lucrurile au scăpat complet de sub control: petele s-au obrăznicit și au devenit tot mai dificile, iar detergenții au fost nevoiți să țină pasul și au devenit tot mai isteți. Dacă ar fi să mă iau după reclamele de la televizor, petele din ziua de azi sunt mai dificile ca o adolescentă de 15 ani, nu știi ce să le mai faci să fie bine, iar detergenții sunt atât de isteți încât ar putea concura la olimpiadele internaționale de matematică. E un fel de cursă nebună a înarmărilor între pete și detergenți.
Câteodată, mi-e dor de petele din copilărie. Erau pete obișnuite, de grăsime, de înghețată cu fistic, de magiun sau de vișine putrede. Unele ieșeau doar cu nițică apă caldă, nu ca petele din ziua de azi, care nu mai au pic de rușine.
Era bun și Ceaușescu, domnule, că mai ținea petele astea în frâu!
Reclama: “Detergent obisnuit, atat de bun ca toata lumea se compara cu el” .:)
Le ţinea el, nu-i vorbă, da’ am înţeles că tot răul a pornit de la Ea, chimista. Ea a stricat şi petele, nenorocita!
Păi, erau pete fără E-uri. D’aia! :p
Mai erau niste pete pe care le scoteai doar cu foarfeca, un fel de Chuck Norris al petelor. Dar alea au ramas.
Îs curios ce detergent să folosesc când mi se pune pata!
`neata! da` de petele de “nechezol“ de ce nu amintiti ? si alea ieseau cu apa rece si sapun !
Tot din aceeasi perioada de bucuroasa amintire dateaza o expresie de succes azi: “Mi (Ți, I, Ni, V. Li) s-a pus pata!”
Petele astea perverse și obraznice sunt motivul pt.care nu numai că există detergenții dar devin și din ce in ce mai inteligenți.O fi bine,o fi rău?
Şi totuşi, mi-a zis mie o tanti deosebit de onorabilă şi care nu are prea multe (plăceri) de ascuns că murdărirea este bună.
Mie mi-e dor de’o pată de Cico. Ieşea cu puţină apă rece.
In vremurile astea nimic nu mai este obisnuit…nici petele si nici detergentii:)
Ehei… pe vremea aia (era sa zic a mea.) erau multe pete care nu se curatau niciodata… Pentru toate restul exista hipoclorit.
Azi e sarbatoare, deci deduc ca azi nu se munceste, deci atunci de ce viata mea sunt eu la lucru? Aceste intrebari ma bulverseaza profund…
Am vazut zilele astea o banner stradal cu reclama la un detergent cu ozon. M-am gandit cu tristete ca saracii aia din Antarctica au o gaura mare in bugetul de ozon iar eu imi spal chilotii cu el.
Astept sa apara detergentul cu nanoboti.
@RoseN: Cazul tau nu este singular! As vrea sa-ti reamintesc totodata, ca nu se zice “la lucru” sau – Doamne-fereste – “la munca”, ci “la birou”. :))
@RoseN: Depinde ce intelegi prin lucru. Si eu sunt la serviciu, da’mpreuna cu colegii “lucram” la cateva beri. Ne “inecam” rationamentele filozofice legate de patimile Sf. Gheorghe, ca sa zic asa.
@Dan1: I-auzi, daca ne adunam putem face un grup frumusel, Organzatia Mucenicii Sf. Gheorge
Mda…, apa trece “petele” raman! 😀
@Dan1:
@Ionel Stan:
ahaaaaa, deci asta-i explicatia :))
acu m-am linistit. nu era frumos sa raman cu…pete pe creier in sfanta zi de luni :))
@Dan1 said: ” ..nu se zice “la lucru” sau – Doamne-fereste – “la munca”, ci “la birou”. ” :)) :))
Solutiile magice erau: sarea de lamaie, PIC-ul, decolorantul V si tri-fosfatul industrial (procurat pe pile)
Sa schimbam moda (cu gauri, este).
@joyflint: Altfel, poluam natura 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=m4DGrSxHExc&feature=related
V-am zis ca nu era tocmai epoca mea, asa ca intre 2 beri am sunat si am intrebat pe maicuta batrana cu braul de lana care si ea stia de la maicuta ei..si mi-a zis ca cele mai bune solutii pana in ziua de azi au ramas sapunul de casa si lesia, ce-o fi aia.
@Ionel Stan: Soda caustica, din ce mai tin eu minte! =))
@Cristina Ș.: Biine, merge si “la serviciu” :))
Care pete? Eu “lucrez” in bransa nuntilor si in ultimul timp am intalnit numai rochii crem si cersafuri albe. Atat de albe…
Nu avem nevoie de toate hainele ci doar de mandria de a le purta.
Eu cred ca e vorba de o conspiratie mondiala intre producatorii de detergenti si cei de alimente cu potential de patare….
Mai bine sa previi 🙂
@RoseN: sport de treaba, s-ai la clape
http://www.youtube.com/watch?v=sHeluV49CJ0&feature=related
Hm, probabil de-aia multe mamici se isterizeaza in ultimul hal cand li se murdareste odorul, isi pierd suflul si fac bale la gura, interzicand chiar joaca in sine, sa nu cumva sa ajunga sa se lupte cu petele alea marsave. Vaz ca am ramas printre putinele care isi lasa lighioanele sa se tavaleasca si sa ajunga mai rau ca niste purcei (cand suntem la joaca), ca doar spala mama…
@joyflint: (obiceiurile raman)
@N.A.: Scuze, nu mai spala mama ci masina.
@joyflint: Mama apasa butoanele si le intinde la uscat, deci e meritul mamei! :))
@joyflint: @N.A.: Si tot mami separa rufele albe de cele colorate, ca ultima data cand a spalat tati cu masina toti chilotii lui albi au devenit roz! 😀
@Stephanie: =))
@Stephanie: Asta nici n-ar fi chiar un dezastru, depinde cine vede chilotii lui tati!:D
Si in ce situatie! Ca daca doamna doctor, se poate sa-i faca urgent o trimitere la un anume specialist!:D
@N.A.: @Stephanie: Masina nu spala bine, ca mama traditionala ! Pe care tata traditional o ajuta sa-ntinda numai pe carlige (daca n-ajungea singura)
se zice ,,la scarbiciu,, nu la munca,petele se duc cu detergentzii da eu am intilnit si detergentzi care nu se dadeau dusi…
De petele de pepsi la sticla de sticla nu si-a amintit nimeni… 🙂
@Julica Ai incercat sa scoti petele si au iesit cu tot cu tricou?
Umectata fiind in prealabil se intinde cu aratatorul pe urma de pata, se racaie putin in textura ca sa se patrunda si cu degetul gros pe pata se apasa (si pe o parte si pe alta) in asa fel incat sa nu se deterioreze materialul si sa se faca spuma pe toata microzona.
@Lecteriţa: cine are scolari p-acasa stie ca PIC si acum scoate pete de cerneala 😉
@Ionel Stan: lesia (din cate stiu eu) este apa de ploaie (la propriu) cu cenusa. In afara de spalatul rufelor cica era o chestie minunata pentru spalarea parului 😀
@neuron: detergentul ”câine”!!!
cum?
nu există???
înseamnă că ăia de la Întreprinderea Chimică de Detergenți ”Divertis” m-au tras în piept!!! 😀