Ionuț Șendroiu
Do you speak Heineken?
Evident, restricţiile privind fumatul în locurile publice nu se aplicau pe vremea aia în cârciumile din Nigeria. Am avut senzaţia că am pătruns într-un fel de nor cald, înecăcios. Pe pereţi erau atârnate tricouri, fulare, şepci şi steaguri ale unor cluburi sportive, dar compoziţia consumatorilor nu lăsa loc de dubii cu privire la specificul locului. Doar bărbaţi albi şi femei de culoare, îmbrăcate provocator. Excepţie făceau două englezoaice balenopterice, care îşi sorbeau cocktailurile la masă cu şoferul nigerian, acesta având în faţă o bere neagră. Părea genul de angajat multifuncţional, care le asigura acum protecţia, relaxându-se totodată pentru momentul când va trebui să le conducă acasă. Fiecare din cele două cucoane cântărea în jur de 120 kg, dar poate că omul lua tablete pentru dureri de spate…
Peace a ochit o masă liberă şi m-a tras într-acolo. Pe ring, o prostituată dansa incredibil de lasciv, cu spatele la perete. Trei bărbaţi beţi se ciondăneau în jurul ei. Pînă la urmă, tipa îl atinge cu o mână pe cel din stânga, un ochelarist pistruiat. În secunda următoare, tipul din mijloc îl pocneşte pe ochelarist, lipindu-l de podea. Fata se ia cu mâinile de cap, timp în care cei doi bărbaţi rămaşi în picioare încep să se bată între ei.
După ce bodyguard-ul le-a arătat ferm uşa, cei doi i-au mai tras câte un şut pistruiatului şi s-au îndreptat cuminţi spre ieşire.
– Nu te uiţi deloc la mine, se răsfaţă Peace. Mi-a luat bărbia în palmă şi mi-a întors capul spre ea.
– Sunt multe lucruri interesante de văzut pe aici, m-am scuzat eu. Ce bei?
– Un Bailey’s, dublu, te rog, a zâmbit ea. Ai venit cu mine şi te uiţi la alte fete! Nu prea eşti politicos!
Se referea la fata care declanşase conflictul. Care tocmai s-a aplecat, a luat o ţigară din buzunarul de la piept al pistruiatului, şi a aprins-o, continuând să danseze. La fel de lasciv.
M-am dus la bar să comand băuturile. Bailey’s pentru Peace, gin tonic pentru mine. Între timp, pistruiatul începuse să dea semne de revenire. A atins-o pe prostituată pe picior şi i-a făcut semn să-i dea sticla de bere, pe care o lăsase lângă ringul de dans. Gagica a încercat să-l ajute, dar se pare că şi-a ales prost momentul: ceilalţi doi combatanţi tocmai intrau înapoi în bar, să-şi recupereze băuturile. Unul sângera din buza de jos, celălalt din arcadă. Cel cu buza îşi aprindea o ţigară atunci când l-a văzut pe pistruiat că încearcă să se ridice. L-au luat fiecare de câte un umăr şi l-au târât spre ieşire. Nici unul dintre clienţii de la alte mese nu acorda vreo atenţie conflictului, din câte mi-am dat seama. Ba chiar un gras cărunt, cu părul prins într-un fel de codiţă la spate, şi-a tras puţin scaunul, să le facă loc. După vreo cinci minute, cel cu arcada a băgat din nou capul pe uşă şi a strigat spre una din barmaniţe să-i trimită afară două sticle de Heineken.
Am luat băuturile şi m-am întors la masă.
– De când am ajuns aici, te-ai uitat numai la ea, mi-a reproşat Peace.
– Păi, e cumva firesc, am zâmbit eu. E cea mai ocupată femeie din barul ăsta …
– Dar nu e deloc ocupată!
– Trei tipi tocmai se bat pentru ea în faţa barului. Nu ţi se pare destul de ocupată?!
– Ăia trei sunt scoţieni. Au venit aici să se îmbete şi să se bată, nici unul nu e în stare să se culce cu o curvă neagră. Tipa e disponibilă, oufff!
Prostituata a ridicat de pe podea ochelarii pistruiatului şi i-a pus pe tejgheaua barului. “Un gest frumos”, mi-am zis. Poate că posesorul lor va avea nevoie de ei mai încolo, când va reveni să mai comande un rând…
La întoarcere, taximetristul ne-a cerut doar patru sute de naira, de unde am dedus că nu mai miroseam chiar atât de tare a insecticide…