Julius Constantinescu
Foto: Muzeul Luvru
La rugămintea împăratului, el este cel care organizează celebrul banchet în onoarea lui Nero și a mamei sale, Agrippina, banchet la care Nero mimează umilința filială și împăcarea cu mama sa pentru a-i adormi bănuielile înainte să ordone uciderea ei. Și tot la rugămintea lui Nero, o ia de nevastă pe Sabina Poppaea, amanta împăratului, Otho urmând să servească drept paravan.
Nero ținea prea mult la Otho ca să-l ucidă (un motiv ar fi fost și acela că o astfel de crimă ar fi scos toată povestea la lumină, dar sunt sigur că prietenia a prevalat), drept pentru care a declarat căsătoria ilegitimă, iar pe nefericitul amorez l-a expediat în Lusitania, sub pretextul că provincia avea nevoie de un guvernator competent. Întâmplarea a produs și următoarele versuri, foarte populare la acea vreme în Roma: „De ce Otho pleacă în exil, întrebați, cu un titlu mincinos? / Devenise amantul nevestei sale”.
Probabil din răzbunare, Otho a fost primul guvernator care s-a raliat lui Galba în anul 68, revoltă care a dus la moartea lui Nero și proclamarea lui Galba drept împărat. N-a mai găsit-o pe Sabina Poppaea în viață – Nero o ucisese cu 3 ani înainte. Istoricul Suetoniu spune că, însărcinată fiind, Nero o lovise cu piciorul în burtă fiindcă îi făcuse scandal că a venit noaptea acasă, mirosind a curse de care și jocuri de noroc. Tacit crede că a fost mai degrabă un accident, iar alți istorici înclină să creadă că Sabina a murit din cauza unor complicații legate de sarcină.
Amorezii s-au sinucis la o distanță de un an, ambii de teama unor soldați chitiți să-i lovească din greșeală cu sabia în burtă*.
* Motivele pentru care s-a sinucis Otho sunt puțin mai complexe, dar n-am vrut să las acuratețea istorică să strice așa o poveste de dragoste.