Julius Constantinescu

Otho s-a născut pe 25 aprilie 32, într-o familie ilustră originară din Etruria (ce surpriză, nu-i așa? Puteați jura că e vreun împărat al Germaniei… ) Încă de la vârsta primei tinereți a fost remarcat de Nero, împăratul găsind numai cuvinte de laudă pentru calitățile tânărului Otho, calități dintre care amintim: ușurința cu care risipea averea lui ta-su, rezistența neobișnuită la băutură, apetența pentru sex cu parteneri de diverse vârste și sexe și multe asemenea. Vă dați seama că un astfel de tânăr de toată isprava nu avea cum să nu fie pe placul lui Nero, așa că Otho devine în scurt timp tovarășul de orgii și confidentul lui Nero.
Foto: Muzeul Luvru

La rugămintea împăratului, el este cel care organizează celebrul banchet în onoarea lui Nero și a mamei sale, Agrippina, banchet la care Nero mimează umilința filială și împăcarea cu mama sa pentru a-i adormi bănuielile înainte să ordone uciderea ei. Și tot la rugămintea lui Nero, o ia de nevastă pe Sabina Poppaea, amanta împăratului, Otho urmând să servească drept paravan.

Partea frumoasă a poveștii e că amândoi depravații s-au îndrăgostit de ea. Nero a luat-o de la primul ei soț, un cavaler umil care nici n-a crâcnit, și într-un final se îndrăgostise atât de tare de ea încât a luat-o el însuși de nevastă. În schimb, idiotul de Otho s-a îndrăgostit ca în „Buletin de București”, după ce a luat-o de nevastă doar de formă. Când Nero, care o știa în siguranță la tovarășul său de orgii, a trimis după ea, Otho le-a trântit ușa-n nas trimișilor împăratului și i-a rugat să-i transmită, din partea lui, mesajul „alupigus!”. Degeaba s-a rugat Nero de el, Otho a fost de neînduplecat.

Nero ținea prea mult la Otho ca să-l ucidă (un motiv ar fi fost și acela că o astfel de crimă ar fi scos toată povestea la lumină, dar sunt sigur că prietenia a prevalat), drept pentru care a declarat căsătoria ilegitimă, iar pe nefericitul amorez l-a expediat în Lusitania, sub pretextul că provincia avea nevoie de un guvernator competent. Întâmplarea a produs și următoarele versuri, foarte populare la acea vreme în Roma: „De ce Otho pleacă în exil, întrebați, cu un titlu mincinos? / Devenise amantul nevestei sale”.

Probabil din răzbunare, Otho a fost primul guvernator care s-a raliat lui Galba în anul 68, revoltă care a dus la moartea lui Nero și proclamarea lui Galba drept împărat. N-a mai găsit-o pe Sabina Poppaea în viață – Nero o ucisese cu 3 ani înainte. Istoricul Suetoniu spune că, însărcinată fiind, Nero o lovise cu piciorul în burtă fiindcă îi făcuse scandal că a venit noaptea acasă, mirosind a curse de care și jocuri de noroc. Tacit crede că a fost mai degrabă un accident, iar alți istorici înclină să creadă că Sabina a murit din cauza unor complicații legate de sarcină.

Amorezii s-au sinucis la o distanță de un an, ambii de teama unor soldați chitiți să-i lovească din greșeală cu sabia în burtă*.

* Motivele pentru care s-a sinucis Otho sunt puțin mai complexe, dar n-am vrut să las acuratețea istorică să strice așa o poveste de dragoste.