Simona Catrina
Așa, deci unde rămăsesem ieri? A, exact, la momentul când mă zbăteam între viață și moarte într-o sucursală de bancă. Și, dacă pe lume ar fi existat dreptate, s-ar fi zbătut între viață și moarte și funcționara de la ghișeul împricinat.
– Mi-a înghițit bancomatul cardul! am spus, în loc de bună ziua.
– Cine? n-a auzit bine doamna, personalizând cu generozitate rabla mâncătoare de averi nevinovate.
Am vrut să-i spun așa: câinele maică-tii mi l-a înghițit. Dar mi-am amintit că purtam cerceluși de aur, eram o doamnă, deci nu se cade să vorbesc așa urât cu o leneșă inocentă.
(Continuarea o puteti citi pe tango.ro… )