Daily Cotcodac

Metode de supravieţuire în zonele rău famate

Adrian Călărașu

Băiat de cartier decent, întotdeauna am întîmpinat dificultăţi atunci cînd s-a pus problema să frecventez zone mai puţin liniştite. Pe vremuri, puştan fiind, îmi mai luam cîte o mîndruţă mai zdravănă, sau mai tupeistă, care mă mai proteja de dubioşii de pe la colţurile străzilor, dar acum a venit vremea să-mi dovedesc că pot şi singur, că sunt matur şi nu mă împiedic de nişte peşti boccii, barbugii, recidivişti eliberaţi pentru bună purtare, ori băieţi curaţi care şi-au luat doar cu suspendare.

Din păcate nu vă pot dezvălui tehnici de autoapărare deoarece nu posed. Vă voi ruga de asemenea să nu aşteptaţi nici măcar tipologii de reacţii sau discursuri în cazul în care aţi putea fi abordaţi verbal. Să ne înţelegem, nu vă pot ajuta nici măcar cu un sfat, în cazul în care a avut deja loc un contact între voi şi posibilii atacatori, contact fie el fizic sau doar verbal, deoarece din acel moment aş fi şi eu la fel de terminat ca şi voi.

Ghidul meu conţine însă cîteva sfaturi simple, ca metode de evitare a unui eventual conflict şi sunt în cea mai mare parte doar limbaj al trupului.

În primul rînd, atunci cînd sunteţi în vecinătăţi rele trebuie să mergeţi mai legănat şi ceva mai crăcănat decît de obicei. Trebuie să vă încadraţi oarecum în peisaj, ca şi cum aţi fi de pe acolo, chiar dacă nu sunteţi. Adică dacă sunteţi observaţi prin Ferentari şi nu sunteţi recunoscut drept riveran, trebuie să lăsaţi impresia că sunteţi cel puţin din Rahova. Asta vă va scuti de multe belele.

Următorul lucru ar fi ca din cînd în cînd să încercaţi să expectoraţi ce vă vine, direct pe trotuar sau chiar pe pereţi. Ştiu că există doar două motive pe lume care vă legitimează să scuipaţi (dentistul şi oralul), dar credeţi-mă, asta este al treilea.

Un alt truc uşor de pus în practică ar fi scărpinatul la podoabe, la intervale regulate. Nici prea rar, ca să se vadă totuşi, dar nici prea des, ca să dai impresia că eşti contagios. Aşa, cam cît de-o igienă precară sau de-un posibil început de gonoree.

Dacă aţi făcut tot ce v-am spus mai sus şi totusi aţi fost interpelat, priviţi în altă parte. Asta o ştiu de la tata; nu trebuie să îi priveşti în ochi!

Iar dacă aţi scăpat, mai inspiraţi adînc încă o dată, pentru că dacă aţi trecut de băieţi nu înseamnă că aţi scăpat şi de potăile din zonă. Cîinii din zonele rele nu sunt ca orice cîini, sînt diferiţi. Pe ăştia nu îi mai păcăleşti aşa uşor. Strada Traian, de exemplu, este una dintre străzile pe care puteţi întîlni subspecia de maidanez care – contrar tuturor orînduirilor fireşti – se gudura pe lîngă ţigani boschetari şi lătra exclusiv la trecători romani cumsecade.

Succes!