Simona Catrina
Nașterea e momentul acela miraculos când o femeie trece de la stadiul de gagică la cel de mamă în principiu responsabilă. Și de la stadiul de amantă dantelată la cel de nevastă care e de acord, în linii mari și așteptări mici, să-și continue viața sexuală, însă numai în circumstanțe care vor fi anunțate la o dată ulterioară.
Altele sunt problemele, de fapt. Toate tabuurile prenupțiale devin acum subiecte principale de conversație. Evident, e foarte important dacă bebelușul face moale sau face tare, dar nu e absolut necesar să decodifici coprocultura sugarului într-un moment în care soțul tău îți rânjește languros, te adulmecă și te soarbe din șliț.
Pe mocheta unde, în prima voastră noapte de să-i zicem pasiune, ardeau lumânări (cum dracu decât) parfumate, acum a crescut un mușuroi de perpărși încărcați – care, cel puțin, răspund instantaneu la întrebarea despre caca, de mai sus.
Copilul trebuie țesălat printre toate cutulițele lui drăgălașe, trebuie pudrat, uns, curățat în urechi, scobit în nas, îndopat cu oarece țâță și oarece biberon în completare. Apoi trebuie constrâns să râgâie. Dacă nu râgâie, nu doarme nimeni, tentativa e de prisos, fiindcă orice abatere de la ritual se răzbună decibelic, la prima colică. Toată casa îl imploră să râgâie, deși el nu pricepe mesajele verbale.
Tatăl îl zăngăne și-i promite tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, numai să râgâie odată. Și să sperăm că n-are memoria și urechea lui Făt-Frumos. Când în sfârșit cocoloșul îmbuibat slobozește sunetul izbăvitor, aproape că nu realizează nimeni, pe mami și tati i-a furat somnul, pe ea cu copilul în cap, într-o rână și-un colț de pat, și pe el lățit pe jos, cu ceafa strâmbă sleită de șifonier, lângă cădița cu clăbuc.
Dacă mai vorbim de viață sexuală normală în acest cadru cuprinzător, sună deja patologic.
Aș vrea, sincer, să scot de undeva un pachet cu sfaturi, am auzit că astea fac trafic bun pe net, chiar și pe 1 Decembrie. |ntr-o lume ideală, discuțiile și acțiunile care conțin bebeloi sunt atent separate de interacțiunile sexuale. Asta dacă ai o vilă cu șaișpe camere, cu opt bone derulate în trei schimburi, cu slugi la bucătărie și psihologi personali, fiecare specializat în câte-o felie de țâfnă postpartum.
Până la această postură virtuală, munciți alături de mine și hai să găsim o cale să ne considerăm sexy și după ce contribuim artistic la îmbobocirea demografică. Să începem, dacă nu vă supărați, prin a-i da afară pe bărbați din sala de nașteri, acolo unde numai moda feminismului extrem american și moda camerei de filmat i-a adus, fatalmente. Dacă aveți norocul să nu leșine și să dea cu capul de gresie (unde, deși s-a ajuns la al miliardulea incident similar, moașa n-a pus covoraș, dintr-o ranchiună secretă față de nesimțirea bărbatului), el va filma acest spectacol sublim (de jos în sus, ca să pari mai grasă până și pe masa de nașteri), peliculă la care nu se va uita nimeni niciodată, decât dacă se leapădă oficial și definitiv de pacostea sexualității.
Nu va urma.