Burtoiul cu melancolie (II)
Simona Catrina
Nașterea e momentul acela miraculos când o femeie trece de la stadiul de gagică la cel de mamă în principiu responsabilă. Și de la stadiul de amantă dantelată la cel de nevastă care e de acord, în linii mari și așteptări mici, să-și continue viața sexuală, însă numai în circumstanțe care vor fi anunțate la o dată ulterioară.
Altele sunt problemele, de fapt. Toate tabuurile prenupțiale devin acum subiecte principale de conversație. Evident, e foarte important dacă bebelușul face moale sau face tare, dar nu e absolut necesar să decodifici coprocultura sugarului într-un moment în care soțul tău îți rânjește languros, te adulmecă și te soarbe din șliț.
Pe mocheta unde, în prima voastră noapte de să-i zicem pasiune, ardeau lumânări (cum dracu decât) parfumate, acum a crescut un mușuroi de perpărși încărcați – care, cel puțin, răspund instantaneu la întrebarea despre caca, de mai sus.
Copilul trebuie țesălat printre toate cutulițele lui drăgălașe, trebuie pudrat, uns, curățat în urechi, scobit în nas, îndopat cu oarece țâță și oarece biberon în completare. Apoi trebuie constrâns să râgâie. Dacă nu râgâie, nu doarme nimeni, tentativa e de prisos, fiindcă orice abatere de la ritual se răzbună decibelic, la prima colică. Toată casa îl imploră să râgâie, deși el nu pricepe mesajele verbale.
Tatăl îl zăngăne și-i promite tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, numai să râgâie odată. Și să sperăm că n-are memoria și urechea lui Făt-Frumos. Când în sfârșit cocoloșul îmbuibat slobozește sunetul izbăvitor, aproape că nu realizează nimeni, pe mami și tati i-a furat somnul, pe ea cu copilul în cap, într-o rână și-un colț de pat, și pe el lățit pe jos, cu ceafa strâmbă sleită de șifonier, lângă cădița cu clăbuc.
Dacă mai vorbim de viață sexuală normală în acest cadru cuprinzător, sună deja patologic.
Aș vrea, sincer, să scot de undeva un pachet cu sfaturi, am auzit că astea fac trafic bun pe net, chiar și pe 1 Decembrie. |ntr-o lume ideală, discuțiile și acțiunile care conțin bebeloi sunt atent separate de interacțiunile sexuale. Asta dacă ai o vilă cu șaișpe camere, cu opt bone derulate în trei schimburi, cu slugi la bucătărie și psihologi personali, fiecare specializat în câte-o felie de țâfnă postpartum.
Până la această postură virtuală, munciți alături de mine și hai să găsim o cale să ne considerăm sexy și după ce contribuim artistic la îmbobocirea demografică. Să începem, dacă nu vă supărați, prin a-i da afară pe bărbați din sala de nașteri, acolo unde numai moda feminismului extrem american și moda camerei de filmat i-a adus, fatalmente. Dacă aveți norocul să nu leșine și să dea cu capul de gresie (unde, deși s-a ajuns la al miliardulea incident similar, moașa n-a pus covoraș, dintr-o ranchiună secretă față de nesimțirea bărbatului), el va filma acest spectacol sublim (de jos în sus, ca să pari mai grasă până și pe masa de nașteri), peliculă la care nu se va uita nimeni niciodată, decât dacă se leapădă oficial și definitiv de pacostea sexualității.
Nu va urma.
Mi-a plăcut finalul.
haosul se dezlănțuie abia atunci când, după rîgîitura mult-așteptată, broscoiul începe să sughițe 🙁
Iarăsi, nimic despre neutralizarea fasolei aniversare.
Sigur, e o scăpare.
Mai aştept…
Mai vrea cineva sa faca copii?
merdre! îmi iau covoraşu’ după mineeee! Mulţam de elucidare!
Articolul asta trebuie marcat cu (P) publicitar, pentru ca e reclama la Durex! >:)
@andy_sz: Sau o casca de biciclist 😀
@RoseN: Of corse!
Nu sunt in cunostinta de cauza dar din auzite si observate prisma prin care privesti un copil/casatorie isi mai schimba unghiurile
Eh… vremuri frumoase… Adevaratele probleme apar abia cand mai cresc. Atunci chiar te-ai lins pe bot de momente intime, tavaleli romantice sau macar adevaratul nume al colegului de camera cunoscut de atata vreme doar ca “tati”/”mami”..
@RoseN: E… unii nu s-ar invata minte niciodata… 😀
nu-i dracu chiar asa de negru:) e chiar fain dupa ce te dezmeticesti
Mi se pare mie sau ma uit la Pirca la televizor pe Realitatea?
@RoseN: Nu ţi se pare! Mersi de pont! 🙂
draga mea, le zici bine rau! si imi e imposibil sa cred ca nu le-ai si trait… 😉 * in ceea ce priveste viata sexuala de dupa nastere(i), ea nu mai poate fi la fel. domnul asteapta si el atentie mai multa- simtind clar ca nu mai este centrul universului. iar noi- mandre de ce am reusit (de trecerea de la gagica la mama vorbeam) asteptam laurii si premiul Nobel pentru cel mai tare urlet pe masa! :)) deci… daca fiecare astepta cate ceva…sexul mai are si el de asteptat. asta pana ne dezmeticim.
copiii au mai crescut, centrul universului nu s-a modificat la loc, dar cand ne “intalnim” facem dezmat!
deci, cei care n-aveti ce povesti in domeniu – trebuie sa treceti prin toate astea ca sa ajungeti la dezmat!
PS- ma repet- Simona, le zici bine rau! 😉
Dacă apărea Julius îşi făcea reclamă 2 zile. 😀
Sincer, eu mă întreb dacă nu cumva comportamentul feminin e şablonizat…
Bine ca nu va urma.
@N.A.: Si eu care chiar voiam sa fac copii… Dar de la ce e dunga maro si buricul scos?
Pai ce sa zic, nu-s bune extremele, nici eu nu-s de acord cu mamele alea care nu fac altceva decat sa analizeze si rasanalizeze ce se intampla bebelusului din dotare, daaar…. o data ce il ai, e clar ca ti se schimba viata radical, pt simplul motiv ca fiinta aia depinde in exclusivitate de parinti.nu stiu daca ai copii, dar daca ai, si ai gasit reteta miraculoasa datorita careia viata ta decurge la fel ca inainte de venirea copilului, impartaseste-o si altora, pliiizzz!!!
@Raluca: De la lubeniţa aia pe care trebuie s-o scoţi, de obicei, după 9 luni şi, tot de obicei, pe gaura cheii.
Finalul e… bestial! :))
Signi, eu eram curioasa de explicatia stiintifica.
@Raluca: Explicatia stiintifica e mai complicata. Da’ are legatura cu petele de pe fata, cu varicele si, eventual, hemoroizii, dezvoltate de o persoana normal insarcinata.
@Insignifianta: Si eu care chiar voiam sa fac copii…
@Raluca: O sa faci, daca iti doresti, cu adevarat! Te stiu o persoana puternica! Nu te sperii tu dintr-atat…sa vezi ce urmeaza, insa, dupa…=))
@Raluca: Pentru dunga maro e de vina excesul de melatonina (un hormon; in general, in timpul sarcinii, toti hormonii sunt la capacitate maxima :)). ). La unele nu apare deloc, eu am avut placerea de fiecare data, dispare oricum in maxim 9 luni, dupa. Buricul explodeaza pentru ca si pielea se intinde la maxim. E amuzant sa vezi ca o alunita, situata initial chiar langa buric, ajunge la un moment dat la 20 cm departare de el. Isi revine si el destul de repede, tot dupa.
@Insignifianta: Cea mai tare descriere a procesului, Signi!! =)) =))
@Insignifianta:
ca bine zici , numai persoanele puternice pot face copii 😀 – ma gindesc ca d-aia ii facem noi ” sexul slab si sensibil ” 😀
@Insignifianta: Când nu pun mâna să-nveţe? (la şcoală)? =))
@ela: daaa, ne tine Dumnezeu ocupate, sa nu ne zboare mintea la vanatoare, la politica, la jocuri si jucarii, gen “ce masinuta mi-am mai cumparat azi”, la chestii d-astea, serioase…ne-a dat si noua niste ovare si un uter, acolo, si si de-alea ne plangem toata ziua. 😀
@Dan1: auzi, ia explica-ne tu, mai bine, intr-un curs intensiv, cum e cu orogeneza aia la munti, sa pricepem si noi, fetele, intre o ragaitura, o supita si-o pagina de a mic de mana ale lu’ ala micu’! =))
Hmmm, intr-o lume ideala (vorba ta), starile postpartum (care pot include depresii severe) n-ar fi numite tocmai de o femeie tafna postpartum. Barbatii sa fie admisi in sala de nasteri daca vor cei doi, adica sotia si sotul. E dreptul lor sa traiasca impreuna acele momente cu camera de filmat sau fara camera de filmat. Am fost si iubita, traind romantic la lumina lumanarilor, sunt si mama cu maldarul de pampersi – sunt tot eu in ambele ipostaze, le traiesc la fel de entuziast pe ambele, la statutul de mama n-as renunta nici pentru o mie de ani de iubareala la lumina lumanarilor. Ideea este ca e un timp pentru toate, a fost un timp exclusiv pentru iubit, este si un timp pentru mamicit, va fi din nou timp pentru iubit, ca n-au intrat zilele in sac. Pana una alta, zilele astea cu bebe mic, ragaiala si alte cele sunt zile numarate, trec foarte repede, sunt splendide si nepretuite. In plus, iubitul meu sot e in asentimentul meu, asa ca avem toate premizele ca atunci cand va fi trecut toata nebunia sa ne reluam iubirea nestingherita la lumina lumanarilor. Oricum, experienta de a naste si de a fi parinte nu sunt atat de traumatizante pe cat vrea textul tau sa sugereze si sunt infinit mai frumoase decat isi inchipuie cineva care nu le-a trait inca.
Draga Simona, lucrurile stau exact asa cum ai descris, dar de ce a fost necesar sa mai rasucesti cutitul in rana?
@iulianmindrila: Oooooh, daaaaa!!!! Ştii cum se schimbă unghiurile alea??? N-ai idee! 😀
Simona Catrina, tu sigur ai copii? Ca mi se pare ca descrii doar o scene dibtr-un film prost, american.
Nu e chiar asa ca in filme draga mea. Si nu e chiar atat de greu si de murdar, cei doi adulti implicati chiar sunt fericiti si habar nu au ce li se intampla. Sunt la inceputul misiunii vietii lor nu sunt intr-o cursa cu sufletul la gura. Iar primele luni dupa nastere sa stii de la mine ca un copil doarme. Mult. Foarte mult. Episoadele de urlete descurajatoare ar putea avea cel mult loc daca, in loc sa fie hranit, un bebelis e zdranganit cum spui tu.
Referitor la sex, primele 6 saptamani oricum nu e recomandat pentru ca trebuie sa te vindeci. Dupa 6 saptamani cand se da verde, Deja suntem parinti de o Luna jumate, copilul preponderent doarme, avem un ritm si un program impreuna iar timp si dispozitie pt sex este o gramada. Asta pt ca in primele luni nu e cazul sa te gandesti la treburile casnice, alea pica pe locul 1000 avand in vedere atatea schimbari importante si rasturnarea prioritatilor. Deci doar te rog sa te Mai documentezi. Pare funny acest articol, e drept dar poate pentru wannabes sau pt unit care au trecut prin asta ca valiza prin gara.
:)) si cu toate astea, nu-i asa ca e senzational sa ai copii? :)) mie in 99% din timp imi place. doar la 3 dimineata nu-mi suna prea bine, dar nah, bine ca trece repede si se face 4-5, care-s ore mai rezonabile de chirait in urechile parintilor :))
Simona, nu e chiar atat de rau! 🙂 la primul copil e mai complicat, la al doilea e mai simplu pentru ca ai facut toate experimentele pe primul (la mine recunosc, cel mare a fost pe post de cobai). Nici cu partea sexuala nu e chiar asa… eu la 3 luni dupa ce l-am nascut pe primul am raman insarcinata cu al doilea, deci… 😀 acum cel mare imi cere cu insistenta sa mai fac “niste copii” :))
Booon …. Acuma sa va povestim , NOI TATICII , de ce se inregistreaza procesul miraculos al nasterii … Pentru ca , DACA E FATA , va fi folosit materialul pe post de “surpresor sexual” al odraslei , gingasa reprezentanta a sexului feminin , mai ales in periada a12-a 18 a vietii ei … prin simpla vizionare dupa o temeinica discutie introductiva despre sex (bineinteles sustinuta de catre “Parintele cel intelept” aka.masculul din familie ) , si cu rezultate garantate , mai ales cand se ajunge sa se analizeze fiecare detaliu in parte .
Vorba aia , daca cu frica de dumnezeu nu il ti sub control , cu un fil induiosator productie proprie , sigur vei reusi …
DACA E BAIAT , respectivul filmulet se va vizualiza doar dupa confirmarea vorbelor “Pizda masi … e gravida !?!” pentru a i se da de inteles ca viata lui sexuala togmai va lua sfarsit “la primul OFFSIDE” semnalizat de crunta natura …
In rest … nu am nevasta , nu am copii , dar voi face tot posibilul sa nu pierd aceasta inepuizabila sursa de inspiratie si indrumare , la momentul cand se va intampla … preferabil , din spatele unei camere FULL HD , daca se poate chiar 3D . AMIN
daca as fi citit astea acum 2 ani, m-as fi distrat teribil si ti-as fi dat dreptate intru-totul. Astazi pot sa rad de cele scrise dar nu iti mai pot da dreptate, pentru ca imi dau seama ca vorbesti doar din calitate de spectator… In ceea ce ma priveste, desi nu credeam ca poate exista ceva mai important decat pasiunea mea pentru sot si cariera, am descoperit al treilea lucru extrem de important in viata mea …un bebe. Este foarte placut sa vezi ca, desi ai o varsta, inca poti sa evoluezi ca personalitate intr-un mod cu totul extraordinar si ca ai resurse pe care nici nu le banuiai ca le detii…Da, era frumoasa viata mea de dinainte de a avea un copil, insa pentru nimic in lume nu o mai vreau inapoi..vei vedea ca lucrul asta e valabil pentru toti parintii 🙂 De ce? Ei…ar merita sa intrebi si sa scrii despre asa ceva :))