Ionuț Șendroiu
O afecţiune psihică gravă bântuie atât prin autobazele patriei, cât şi pe terenurile ei de vânătoare. Poate afecta de la multi-miliardari mustăcioşi la smardoi din Ferentari. Este boala ex-prim-ministrului care împuşcă într-o zi 23 de mistreţi, de nervi că testamentul mătuşii Tamara e cusut cu aţă albă. Sau boala şoferului de basculantă care îşi bate nevasta pentru că a fost amendat. De fapt, dorinţa şoferului de basculantă e să-l cotonogească pe poliţistul care i-a pus fiola. Cum chestia asta poate duce la complicaţii penale imprevizibile, şoferul se resemnează şi aşteaptă liniştit să ajungă acasă, să se răcorească gospodăreşte.
Puşca și nevasta lată
Şoferul de basculantă, să-i spunem, simplu, Nae, nu are acasă o colecţie de arme de vânătoare ultimul răcnet. De aceea, îşi ia de la buticul din colţ o sticlă de vodcă, pe care o goleşte pe jumătate în lift, între parter şi etajul nouă. Restul îl va da gata după primii trei pumni aplicaţi nevestei. Numărul de pumni pe care îi va încasa doamna lui Nae depinde direct proporţional de gravitatea amenzii. E dificil totuşi să apreciem cam cât de mare trebuie să fie amenda pentru ca Nae să-i tragă neveste-sii 23 de pumni. Pentru o asemenea performanţă, în afară de necesitatea de a se răcori după amendă, Nae ar mai trebui să fie măcinat şi de un spirit de competiţie idiot, care să-l determine să fie cel mai tare de la ei din bloc, în materie de bătut nevasta. Şi eventual să încerce să doboare recordul deţinut de Gogu, pentru a intra în Cartea Recordurilor de la ei din cartier. Pentru asta, va aduna de pe covor dinţii soţiei, îi va strânge cu grijă într-o batistă şi se va duce cu ei la cârciumă. Acolo, îi va compara cu dinţii pe care i-a obţinut Gogu de la nevastă-sa. Îşi vor măsura cu atenţie trofeele, sub arbitrajul nepărtinitor al lui nea Mişu, ospătarul.
Cel mai mândru trofeu
Într-adevăr, e puţin probabil ca vreunul dintre ei să se poată lăuda cu un incisiv de 24 de centimetri, cum a făcut-o domnul ex-prim ministru, zâmbind cu cizma pe grumazul ciuruit al celui mai mascul mistreţ din Balc.
Şi nici cu blana vărgată a unui animal din care azi mai trăiesc în sălbăticie doar 4000 de exemplare, pe toată planeta, aşa cum a reuşit supermanul salvator al Sibiului.
Adrian Năstase a susţinut că nu s-a dus la vânătoarea de la Balc cu pata pusă şi nici că s-a folosit de ocazie pentru a se descărca precum un ghiolban de duzină. A spus că, pentru el, vânătoarea este o pasiune. O relaxare.
De asemenea, fericitul care a avut şansa să înfigă un glonţ în ţeasta unuia dintre cele mai rare animale de pe Terra va susţine că el a vrut să re-aducă liniştea în … cum îi zice … oraşul de pe malul Cibinului. Doar atât. Chiar dacă, pentru două secunde, hai cinci minute, s-a gândit ce fain ar arăta capul de tigroaică împăiat la el în sufragerie. Ar veni toţi vecinii să se filmeze cu el, toate rudele. Şi blana pe perete, în living, deasupra coarnelor de cerb. Sau, mai bine să scoată coarnele de cerb, să le pună pe hol?! Dar, nu, deci pentru el vânătoarea e o pasiune, iar în cazul de faţă chiar s-au împletit pasiunea cu asta … cum îi zice? … datoria de cetăţean. Chiar, or merge coarne de cerb cu blană de tigru?!
Nae şi Gogu recunosc că şi pentru ei bătutul nevestei este o pasiune. O pasiune la fel de costisitoare precum vânătoarea: internările la ortopedie şi stomatologii îi costă o grămadă de bani.
Citește și:
Mistreţul cu ceas de argint