Fiind, ca orice fire pragmatică, într-o continuă expansiune profesională, mi-am făcut cont pe vreo patru site-uri de freelancing, toate lideri absoluţi ai domeniului.
Primul dintre acestea are o interfaţă populară, logarea şi intrarea „în business” fiind cât se poate de simple, la mintea oricărui cocoş în căutare de ceva muncă extra. Imediat după prima logare, un anunţ prietenos, lăbărţat pe o jumătate de ecran, mă anunţa că sunt la numai două mii de dolari de a fi declarat „freelancer-ul anului”. Dezamăgit iniţial la gândul că freelancer-ul anului câştigă atât de puţin, mi-am revenit repede înţelegând că, de fapt, cu două mii de dolari puteam cumpăra un medalion virtual de culoare galbenă, care să apară în dreptul numelui meu, urmând astfel a impresiona decisiv potenţialii angajatori. Deşi flatat de atenţia primită, am decis să declin, deocamdată, generoasa ofertă, de teamă să nu-mi încarc prea mult agenda şi să nu fac faţă tuturor solicitărilor.
Al doilea site are o interfaţă un pic mai alambicată. Aici, user-ul nu numai că îşi poate face cont şi încărca gratuit mostre din opera sa, dar are posibilitatea (şi chiar obligaţia) să urmărească licitaţiile în toate fazele lor, de la plasarea ofertei proprii şi până la acceptarea finală a celor depuse de alte persoane. Numărul permis de licitaţii este mult mai redus decât în cazul primului site, cel mai probabil din dorinţa de a conferi un plus de eleganţă afacerii, dar şi de a proteja organele interne ale freelancer-ului de ceea ce se numeşte, în mediile simple, „oftică”.
Cel de-al treilea site este un site dedicat eminamente job-urilor din Perfidul Albion. (Am aflat acest amănunt după realizarea contului dar am optat pentru a-l păstra, din pură curiozitate). Nu aveam să regret decizia luată, meseria de arhitect părând a fi percepută în mod diferit în Regat. Ca să vă dau câteva exemple, se pare că în Marea Britanie nu e niciun fel de problemă ca, pentru suma de 100 de lire, cineva să realizeze proiectul complet al unei locuinţe cu 3 nivele, incluzând aici toate specialităţile şi demersurile necesare. Cunosc persoane, domiciliate în cea mai săracă regiune a Uniunii Europene, care s-ar simţi de-a dreptul jignite să meargă după un simplu aviz pe banii ăştia dar se pare că englezii ştiu cu adevărat valoarea banului. Un alt capitol, la care arhitecţii români par a se deosebi în mod decisiv de cei britanici, este cel al efectuării curăţeniei la domiciliu. Practic, nu trece o zi în care să nu primesc pe mail cereri pentru curăţat covoare, mici reparaţii de tâmplărie, grădinărit şi alte asemenea activităţi casnice. Dacă-mi desăvârşeam studiile de arhitectură în Anglia, nu aş fi avut, probabil, niciun fel de problemă în a răspunde pozitiv unor asemenea solicitări, din păcate şcoala românească de profil se dovedeşte a fi deficitară şi la acest capitol, aruncând pe piaţă arhitecţi slabi, insuficient formaţi pentru profesie.
Am păstrat la urmă contul de pe cel de-al patrulea site, întrucât am încetat a-l mai vizita, la scurt timp după ce l-am făcut. Acest site este unul elitist, freelancer-ul trebuind să dea, la realizarea contului, pe lângă banalele date de contact şi citate favorite din domeniul de expertiză, precum şi slogane despre care crede că-i definesc cel mai bine personalitatea sau opera. Inutil de precizat, cred, că pe acest site nu am reuşit să licitez nici un job, fiecare tentativă de a mea fiind însoţită de mesajul că n-am licitat la secţiunea care trebuie, deoarece contul meu este înscris la altă profesie, iar schimbarea profesiei asociată contului se poate efectua după ce trec 2 săptămâni. Evident, după aproximativ o lună de încercări, am renunţat, nu fără a păstra o amintire preţioasă despre măreţia unui site în care freelancer-ul este tratat cu adevărat la nivelul pregătirii sale profesionale şi intelectuale, ca să nu mai vorbim despre calităţile sale morale şi umane, în genere.
– va urma –