Ilie Birt a fost un român din Braşov care a trăit pe la 1700. Încă din tinereţe Ilie şi-a ales, ca orice român care se respectă, o carieră onorabilă de contrabandist de alcool. Fiind român demn, a luat decizia înţeleaptă să nu plătească nici un fel de taxe pentru cârciuma pe care o ţinea în Şcheii Braşovului. Vinul îl aducea de pe la vestitele podgorii din jurul Ploieştiului, unde se pare că deţinea o bucată destul de zdravănă de vie. Vinul lui Ilie, alambicul lui Ilie, casa lui Ilie – ce treabă aveau saşii să îi ceară lui impozite? În baza acestui raţionament Ilie îi trata cu bătaie pe funcţionarii saşi care se obrăzniceau la uşa lui cu impertinente solicitări de taxe. Românii îl admirau pe Ilie şi l-au împodobit cu porecla Birt.
O lege medievală a Braşovului spunea că fiecare locuitor are dreptul să ţină atâta băutură câtă putea să bea pe timpul unei ierni, pentru orice cantitate suplimentară trebuind să plătească impozit. La o inspecţie a saşilor în pivniţa lui Ilie Birt au fost găsite câteva zeci de butoaie cu alcool. Ilie a respins categoric acuzaţiile neîntemeiate ale inspectorilor saşi cum că ar vinde alcool fără să plătească taxe şi a declarat cu mâna pe inimă că tot ce se află în pivniţă este pentru consumul lui propriu pe timp de iarnă. Drept este că Ilie Birt iubea băutura. Una din distracţiile lui favorite era să galopeze beat prin Braşov trăgând din pistoale, însă saşii nu ştiau să aprecieze aceste manifestări culturale.
Saşii braşoveni l-ar fi legat cu mare drag pe viteazul Ilie şi l-ar fi aruncat de urgenţă în închisoarea din Casa Sfatului (da, acolo era închisoarea şi camera de tortură, nu v-a zis asta Îndrăgitul Eftimie?). Doar că Ilie avea o calitate: gradul de căpitan în armata austriacă, primit în urma participării la unul din numeroasele războaie din epocă. Gurile rele spun că Ilie Birt a prăduit tot ce i-a ieşit în cale în acest război şi s-a întors şi mai bogat.
Pe lângă acest frumoase îndeletniciri lucrative, Ilie Birt se ocupa şi cu cămătăria. Această ocupaţie onestă îi dădea prilejul să cunoască tot felul de oameni pe care uneori îi vizita pe timpul nopţii şi le punea pistolul la tâmplă. După cum spuneam, activitatea social-culturală intensă a lui Ilie Birt nu era apreciată de saşi şi într-o bună duminică, pe când Ilie Birt se afla la slujbă la biserica Sfântul Nicolae din Şchei, saşii au năvălit mişeleşte peste el şi l-au arestat. Acţiunea nemernicilor de saşi a fost premeditată: ştiau că Ilie Birt nu poate intra înarmat în biserică! (sabia, pistoalele şi puşca lui Ilie Birt au fost confiscate cu acest prilej şi prin anii 1980 încă puteau fi admirate la muzeul de istorie din Casa Sfatului. Acum nu mai ştie nimeni nimic de ele, poate află Îndrăgitul Eftimie, că tot e ziarist prin Braşovul meu).
Românul nostru a scăpat ca prin minune de spânzurătoare şi, ca orice contrabandist-cămătar-scandalagiu trecut prin închisoare, s-a întors cu faţa spre Dumnezeu. Şi ca să îşi dovedească râvna în credinţă, Ilie Birt s-a pus pe ridicat troiţe. Prima troiţă a ridicat-o împreună cu un ţigan din Blumăna pe curmătura de lângă Dealul Melcilor. Saşii nu au fost mulţumiţi de cuminţirea lui Ilie Birt şi întoarcerea către Dumnezeu: lor nu le plăceau troiţele ortodoxe, aşa că au dărâmat-o. Dar Ilie Birt nu era omul să se oprească. Ca să fie sigur că a doua troiţă nu va fi dărâmată a făcut-o în faţa casei lui, în drum (cum s-ar zice în ziua de azi, „construcţie neautorizată pe domeniu public”).
Până la urmă, plictisit de insistenţele saşilor, Ilie Birt şi-a amintit de tinereţe şi a scos pe fereastră ţeava unei puşti pe care a însoţit-o cu următoarele vorbe transcrise minuţios de inspectorii care şi-au dat seama brusc că au treabă în altă parte: „Kekemesch en gurre la woy!” (în transcriere contemporană „Căca-m-aş în gura voastră!”).
P.S. Ilie Birt a finanţat construirea etajului de la prima şcoală românească şi a obţinut şi autorizaţia de la primărie pentru această lucrare. Autorizaţie pe bune, nu ca aceea pentru troiţă.
Foto: galerie.liternet.ro