Îndrăgitul Eftimie
Vine un moment în viaţa fiecărui om, ba chiar şi în viaţa unui demon mitologic, când i se strică maşina. Mie mi s-a întâmplat la nici 4 ani după ce am cumpărat-o. Mi s-a ars un bec.
Cunoştinţele mele în materie de maşini se rezumă doar la exterior. Ce se întâmplă în interior e pură magie: habar n-am ce-i acolo şi cum funcţionează, şi nu spun asta ca să mă dau mare şi să mă angajez la un service auto. Chiar nu ştiu.
Aşa că sâmbătă dimineaţa am început să studiez autoturismul personal să aflu cum s-ar putea schimba acel bec. Am reflectat o jumătate de oră asupra motorului şi farului, cât să atrag atenţia vecinilor. Niciunul dintre ei nu mi-a recomandat, pentru început, să mă duc la service-ul aflat la câteva case mai încolo – nu de altceva, dar n-am văzut niciodată vreo maşină ieşind de-acolo altfel decât împinsă. Plus că, ultima oară când am trecut pe la ei, să-mi fac ITP-ul, meşterii de-acolo şi-au petrecut jumătate de oră minunându-se cu privire la dimensiunile motorului, pe care îl considerau prea mic ca să funcţioneze. Apoi o altă oră s-au chinuit să mă convingă că nu pot să-mi dea ITP-ul pentru că un asemenea motor mic nu există în realitate. Nu le-am dat nicio şpagă, ne-am despărţit supăraţi.
Revenind la maşina din faţa casei, comisia de supraveghere a stabilit că maşina, fiind franţuzească, este sigur proastă. Apoi, fiind maşină franţuzească proastă, e sigur scumpă la piese de schimb. Apoi, sigur e complicat să schimbi ceva, nenorociţii de francezi le-au făcut intenţionat complicate, să trăiască din service-uri, să se înfrupte mecanicii din banii poporului.
Situaţia era de-a dreptul gravă, aşa că am destupat popicile de vin să lămurim situaţia. În primul şi în primul rând s-a stabilit că cea mai bună maşină este cea germană, mai exact Golful. Dar şi Bemveul e maşină. Te ţine sute de mii de kilometri, consumă sub 5 la sută, motorină şi doar o dată la un milion, două de kilometri trebuie să-i mai schimbi un ştergător.
Îmi priveam maşina cu milă şi mă gândeam cum se strică văzând cu ochii. În câteva ore era vraişte, explodase chiulasa (orice o fi aia), planetarele fuseseră distruse, era roasă de rugină, consuma 15 la sută şi scotea şi fum. Bine, nu exact acum, da’ în doi ani sigur o arunc la tomberon, becul ars fiind doar un semn de la Dumnezeu, peste o săptămână urmând să mi se topească bateria, alternatorul şi să-mi cadă toba.
Spre seară, când s-au cărat experţii auto şi s-a terminat vinul, am tras o fugă la magazinul din sat, am luat un bec de 6 lei, mi-am pus toate speranţele în orele de electronică de la Palatul Copiilor şi în trei minute am schimbat becul. Acum aştept şi apocalipsa auto, dacă vedeţi o maşină distrusă pe stradă fără un motiv anume să ştiţi că e a mea. S-a stricat de franţuzească ce e.
Offtopic, Julius: Vând Peugeot 307, stare excelentă. Exclus persoane care ştiu unde stau.