Printre miile de cititori ai blogului nostru există şi oameni timizi. Sunt acei cititori care urmăresc cu religiozitate Daily Cotcodac, dar nu se încumetă niciodată să posteze un comentariu. De multe ori îşi spun că astăzi e ziua cea mare – cea în care vor lăsa un comentariu! -, îşi fac curaj şi se apucă să ticluiască un mesaj inspirat, dar sfârşesc mereu prin a renunţa, intimidaţi de veteranii Daily Cotcodac, regii comentariilor de pe blogul nostru.
Unul dintre aceşti timizi tăcuţi este domnul Adrian Năstase. În fiecare dimineaţă, îmbrăcat într-un splendid halat cusut cu fir de aur, deschide cu înfrigurare Daily Cotcodac. Are în picioare papucei arăbeşti cu vârful în sus; îşi toarnă o cană de Kopi Luwak – nechezolul miliardarilor – şi se pune pe citit. Glumele îi vin de la sine, dar nu mai are în faţa uşii presa amatoare de publicitate de la stat care să i le preia. Cozmin Guşă nu mai e lângă domnia sa, să râdă până se îneacă şi să-i spună, printre sughiţuri: „Foarte tare asta, şefu’! Doamne, cât am putut să râd”. Horică Alexandrescu nu mai e acolo, să râdă şi el. Nici măcar Victor Ponta nu mai râde la glumele domniei sale – acum, ăla micu’ are propriile lui glume. Pe Daily Cotcodac sunt doar Sebra, Dan1, Ciprian, Cms, oameni care n-au furat din poziţii de secretari de stat, şi ăştia nu sunt deloc binevoitori.
„Cam mică grădiniţa asta a lui Raeţchi, cred că nici 20 de camere nu are. I-aş invita în Zambaccian, aici ar ieşi o petrecere cu adevărat reuşită, aş ruga-o pe Dana să scoată argintăria aia bună, dar ce-o să spună oare Cms? O să mă ia peste picior, fireşte!”, oftează cu amărăciune domnul Adrian Năstase, aruncând o săgeată de darts într-un tablou de Grigorescu, achiziţionat la licitaţie prin interpuşi.
„Ia te uită, Julius îşi caută chirie. L-aş invita mai degrabă să vină să-mi numere casele, poate îi place ceva, dar e cam pretenţios, parcă-l aud: Cum, nu aveţi garaj? Hmm, şi eu unde îmi parchez maşina? Nu, domnule Năstase, exclus în stradă! Ce, vreţi să mi-o zgârie ăla micu’ al lui Geoană cu cheia?”. De nervi, se ridică de la birou şi îşi varsă furia pe primul Galle care îi cade în mână.
„Ah, doctore Şendroiu, pun pariu că eşti unul dintre cei care îşi trimiteau în 2004 sms-uri cu dacă iese Bombo, emigrăm în Congo! Uite că a ieşit Băse şi ai ajuns în Angola. Ca să vezi…”, îşi mai spune domnul Năstase, apoi cade pradă unei plăcute reverii, imaginându-şi cum îi arată lui Camionagiu colecţia sa de artă, cum îl dă gata pe Eftimie cu vinurile sale din secolul XIX, cum îi povesteşte Simonei Catrina despre mătuşica Tamara, cum se joacă cu M3bis adunând câţiva săraci din cartier, în general profesori muritori de foame, promiţându-le o masă îmbelşugată, apoi apar cu tava de friptură arsă, fumegândă, şi le spun că regretă, dar asta-i viaţa…
Domnul Adrian Năstase nu îndrăzneşte nici astăzi să comenteze pe Daily Cotcodac. Profită însă de ziua blogurilor de pretutindeni, când regula este să recomanzi 5 bloguri pe care le citeşti, intră pe blogul domniei sale şi ne recomandă acolo. Apoi, închide laptopul şi măsoară încăperea cu pasul, aşteptând cu înfrigurare un trackback.
– Dana, crezi că vor scrie ceva de mine? Măcar la recomandările de seară?
– Adrian, doar astăzi ai călcat în picioare trei Tonitza! Linişteşte-te, te rog, în curând n-o să mai avem de la cine cumpăra altele.
– Oricum nimeni n-a pictat cât am putea cumpăra noi!, strigă domnul Adrian Năstase. Nu banii sunt importanţi. Vreau să apar pe Daily Cotcodac, înţelegi? Dacă trebuie, vom cumpăra advertoriale prin interpuşi, le dăm publicitate la CET Govora, ca să-i intru pe sub piele lui Julius o să pretind chiar că sunt de stânga!
– Adică o să ne prefacem că suntem sărăntoci?, întreabă îngrozită doamna Năstase.
– Dacă trebuie, da! Vom merge la întâlnirile cu cititorii Daily Cotcodac cu RATB-ul, vom bea doar Carlsberg, ca săracii, îl vom căra în spate pe Eftimie…
– Ca Băsescu!
– Ca Băsescu!