Simona Catrina
Pe mine m-au iubit toate soacrele nelegalizate. De câte ori intram într-o îndrăgostire bilaterală, alesul nebuniei mele mă ducea negreşit şi la maică-sa, după cum venea şi la mama. La început, toţi aveau intenţii serioase, deci – la scurt timp după ce se consumau, torenţial şi senzual, intenţiile neserioase.
Dacă era după mamele iubiţilor mei, m-aş fi aflat la al cincilea mariaj, pregătindu-mă de al şaselea. Dar am observat o ciudăţenie: mulţi bărbaţi care n-au cordonul ombilical tăiat nici la 40 de ani reuşesc totuşi să-l întindă suficient cât să ajungă în cu totul altă căsnicie decât voia mami. Şi cum dumneaei mă voia pe mine, rămâneam amândouă cu buza umflată (şi consolator înmuiată-n paharul cu vin în care ne înecam şi amarul, şi eşecul grandios al operaţiunii).
Mămuca unuia dintre iubiţii mei s-a dat de ceasul morţii să mă convingă să-i fac ăluia un copil, cu sau fără voia lui, că-l creşte ea cică, numai să-l agăţ cu ceva pe fiu-su. Am refuzat politicos trataţia: nu, mulţumesc, nu trebuie să vă deranjaţi. Am schimbat subiectul cu un viraj periculos. Nu de alta, dar se apucase deja să-mi prezinte în Power Point modalităţi prin care să-l păcălesc pe odorul ei şi să-i fur cromozomii. Iar eu presimţeam că, dacă las conversaţia să se deşire până la capăt, n-am să mai fac sex în viaţa mea, decât după psihoterapie.
Altă femeie veşnic neconsolată e mama unui tip pe care l-am iubit ani de zile. Şi el mă iubea, fapt care a condus către demararea procedurii de logodnă. Cu două luni înainte de nuntă, el şi-a regăsit o hiperdragoste din liceu şi a părăsit ostilităţile nupţiale. Eu şi mă-sa l-am plâns vreo câteva luni (nici ea nu-l mai văzuse, că-l renegase de când umbla cu proasta – calificativul îi aparţine).
Când am văzut noi că nu-i chip să-l recucerim, mă-sa şi-a pierdut minţile şi, în disperare de cauză, mi l-a prezentat pe un nepot de-al ei. Renăscuse-n ea nadejdea că rămân în familie. Abia atunci, cu greu şi jale, am reuşit s-o dezamăgesc, fiindcă ăsta era cam tâmpiţel – băiat bun, dar năprasnic de plicticos. Iar eu nu l-am vrut. M-am străduit din rărunchi, dar după o seară la restaurant în care mi-a povestit el opt filme SF, am cedat nervos.
Încă mai sufăr după ultima cât p-aci soacră. M-am despărţit sfâşietor de ea anul trecut, ţinându-ne de mână două ore pe malul Lacului Ontario, după ce mă despărţisem de fiu-său prin telefon.