• Diacritica atrage atenţia asupra unei formulări pe care cineva o foloseşte în propriul CV: „reprezint interfaţa agenţiei cu ai săi clienţi”. Sunteţi bine, da? Bun, până aici e în regulă, haideţi să vedem ce spune fata de la diacritica : „Cu ai săi clienţi, mă-nţelegi. Că duduca PR şi Account manager aşa ştie ea, că dacă ai c- urmat de c- rezultă cacofonie, despre care noi într-a cincea am învăţat că-i câh, deci când ne-am făcut mari o evităm – şi nu cu “virgulă care”, ca peizanii fals intelectuali, ci cu tehnici sofisticate de stâlcire a limbii fireşti”.
Nu, prieteni, nu ca să evite cacafonia a formulat fata aşa, ci ca să încânte cu ceva cool, din limba trendineză. Nu ştiu dacă voi aţi fost vreodată în vreo clădire de birouri şi aţi văzut corporatişti; eu am fost de mai multe ori şi de fiecare dată singurul om de-acolo care vorbea corect era portarul.
• Altă greşeală des întâlnită: cuvântul „geolgău”. Termen de argou desemnând un om de nimic, un Lache flauşatu’, un nea Caisă (pentru cititorii mai în vârstă: Paulică Frânaru). Nu are nici o legătură cu cuvântul „giolgău”, care înseamnă altceva. Bun, acum să-i explicăm şi Denisei, că la ea l-am găsit, de unde provine: de la fotbalistul Ion Geolgău, autorul golului istoric de la Bratislava, golul celei mai mari calificări a Naţionalei la vreun turneu final. Păi dacă ăsta era Lache flauşatu’, Marica şi Florescu ce mai sunt??
• Irina Margareta Nistor pleacă definitiv din România. Nici nu mă bucur, nici nu sunt trist, mi-e perfect egal, dar ştirea asta mi-a adus aminte de Stelică Tănase, care, acum vreun an, ne promisese că pleacă.