Dimineaţă devreme, nici ora 11 să nu fi fost ceasul, mogulul Daily Cotcodac binevoi să se trezească, deschise fereastra somptuoasei vile, ce dădea spre un teren viran din cartierul Berceni, şi îşi lăsă cu voluptate faţa în bătaia unui vânt aspru. O ploaie măruntă năvăli, odată cu frigul, înăuntru. „Ce nevoie mai am să mă mut la Dublin?”, îşi spuse mogulul, apoi închise fereastra la loc.
Site-ul dădea numeroase erori, dar M3bis nu putu fi trezit din somnul adânc în care căzuse. „O fi stat azi-noapte să tortureze cititori până târziu”, gândi mogulul, cu înţelegere şi chiar cu o anumită duioşie.
Încercă să dea de îndrăgiţii Eftimie şi 4mall, dar aceştia se făcuseră nevăzuţi cu multe zile în urmă, imediat ce îşi încaseseră primele de 1 mai. Îşi aminti de întâmplarea de aseară de la bancomat, când maşinăria îi afişase mesajul: „Fonduri insuficiente”. Un zâmbet binevoitor îi înflori în colţul gurii: „Mă descurc eu cumva, nu-i problemă, important e să aibă ei. Eu oricum nu ies din casă. Nu regret decât că n-am mai avut să-i dau şi lui Camionagiu. Acum, s-ar fi putut şi el distra pe undeva în loc să scrie texte pentru Daily Cotcodac”.
Apoi, în mod cu totul neobişnuit, primi câteva mesaje pe facebook de la doctorul Şendroiu. Îi reproşa că e un tip plicticos, că s-a tot gândit în lunile astea petrecute pe mare şi tot nu a reuşit să priceapă cum poate un om să bea cafea şi apă minerală la 11 noaptea. „Are dreptate doctorul”, gândi mogulul, „probabil din cauza asta nu mă suportă nici mama prietenei mele. Cine ştie de câte ori nu i-o fi reproşat, părinteşte: cum poţi să stai, mamă, cu un om care vine noaptea acasă duhnind a cafea? Nu am deloc încredere în el, nu m-ar mira să aflu şi că mestecă gumă!”.
Se întrebă cum ar fi mai bine să procedeze în cazul Pircă: să anunţe, pur şi simplu: „We got him!”, sau să aprobe operaţiunea de lichidare cerută de M3bis? „Aş putea apoi să dau presei tot felul de căcaturi. Mă gândesc, de pildă, la o fotografie din vila DC, cu echipa de redacţie urmărind operaţiunea în direct, cu Simona Catrina ducându-şi mâna la gură, îngrozită… Sau să spun că supravegheam de mult apartamentul din Berceni în care bănuiam că se ascunde. Nu eram siguri, dar toate indiciile conduceau la concluzia că el era: cele două plase de roşii care erau cumpărate zilnic de servitori, întreţinerea suspect de mică, semn că locatarii făceau economie la sânge…”.
Îşi aminti de Raeţchi, un alt eşec al lui M3bis. „Ce bine ar fi dacă am pune mâna pe el”, gândi mogulul. „La fel cum îl ţinem pe Toader într-o colivie aurită drept învăţătură de minte pentru alţi cititori ticăloşi, la fel am putea să-l ţinem şi pe Raeţchi, un avertisment pentru ceilalţi autori!”.
Şi, din nou, gândul îi zbură la recomandările de seară, la întâlnirea de la miezul nopţii cu DJ Cotco… Era o zi de mai, ca oricare altă zi de mai.