Adrian Călăraşu
Nu mai înţeleg nimic din procesul ăsta de sterilizare a câinilor comunitari; tocmai am văzut doi din miliardul de maidanezi, îmbârligaţi, unul peste altul, amândoi cu cercel în ureche!
În primă fază am crezut că pur şi simplu sunt lăsaţi fără podoabele bărbăţiei masculine în procesul de control, dar am înţeles apoi că cică metoda ar fi considerată barbară, că inumană nu pot să zic. Mă rog, spune-i asta veterinarului de la bunică-miu din sat, ăla care vine să culeagă fudulii de porc, sunt curios el ce părere ar avea despre această barbarie care l-ar lasă fără loc de muncă. Şi, implicit, fără cină.
Apoi am înţeles că e vorba de un soi de vasectomie la câini; cam aşa cum îşi fac părinţii care, sătui de plozi nerozi, se jură că nu mai fac în veci alţii şi îşi fac deviaţia respectivă. Asta ar explica parţial pofta neschimbată a patrupedelor pentru multiplicare, dar ar lasă aceeaşi întrebare în legătură cu numărul lor crescând. Pentru că atâta timp cât dulăii nu au învăţat să facă reverse engineering, administrându-şi singuri un bypass la vasectomie, singura explicaţie ar fi că nu primesc nici măcar vasectomie la centrele de sterilizare, ci cel mult o educaţie sexuală sumară, din care nu înţeleg nimic. La fel ca vecinii mei de scară, veniţi din Giurgiu şi rugaţi de nenumărate ori a se supune regulilor unei convieţuiri în comuniune – şi ei fac foarte mulţi copii, la fel ca maidanezii, doar că şi ceva mai multă mizerie şi gălăgie decât aceştia.
„Nu ştim, dom’le, noi le-am explicat, le-am zis să nu mai facă atâţia pui, dar dacă n-au băgat la cap….” – ar fi, probabil, replica celor plătiţi să intervină oportun în procesul de planning familial al concitadinilor noştri canini.
Aa, uitasem să semnalez faptul că m-am întors din nou la subiectul cu câinii, că sunt mai drăguţi, mai ales când sunt miiiiiici!