Vivi Floricica
Cum nu știu o boabă de spaniolă, de câte ori vine Lăptuca de la muncă îl întreb ce cuvinte noi a mai învățat. Ieri n-a învăţat nici unul.
– Hm, nu prea am mai învățat, că azi am vorbit mai mult eu. Le-am zis cum e în România.
– Și ce le-ai zis?, îl întreb.
– Aaa, păi le-am zis că la noi stau icrele negre pe gard. Că avem atât de multe că ne batem cu ele, ni le punem în cap. Le-am zis că vin sturionii ăia și dintr-un pârț fac o găleată de icre.
– Nu ești sănătos, zic. Au râs ăia de tine.
– N-au râs, mă, Vicule. Ziceau că aici o cutiuță de aia mică, mică e scumpă rău. Să vezi ce ochi făceau când le-am zis că la noi nici nu se găsesc în magazin, că sunt atât de multe încât nimeni n-ar da bani pe ele. În România, le-am zis, numai săracii mănâncă icre negre. Îşi umflă burţile.
– Şi nu te-au întrebat ce naiba căutăm atunci noi în Spania?
– Păi le-am zis că viaţa în România e scumpă, venim aici ca să putem mânca şi noi, ca oamenii, brânză, salam şi pui.