Adrian Călăraşu
Lucrez la un virus care să se lanseze odată cu clientul de IM şi care să facă auto-correct pe textul inserat de nevertebratele care folosesc aplicaţiile de gen. Acesta va fi capabil să recunoască cuvintele compuse şi să le despartă prin cratimă, să scoată cratimele de unde sunt puse prost, să facă autofill pe cuvintele recunoscute drept, plm, prescurtări şi să opereze semne de punctuaţie acolo unde e cazul, k?!!11 Astfel, cei ce primesc mesajul nu vor mai fi nedumeriţi în privinţa mesajului transmis de către specia de moluşte.
Cu instalarea nu îmi fac probleme, executabilul va fi transmis automat pe e-mail, sub formă de link la “ceva extrem de funny” de către un server smtp, către toate adresele de la yahoo care au în titulatură cuvinte cheie gen “blondy”, “xxx”, “sexy”, “superman”, sau “batman”.
În funcţie de succesul obţinut mă bag şi la un plugin pentru wordpress care să opereze cam acelaşi lucru, atât la postarea comentariilor cât şi la publish.
Dar înainte de astea mă gândeam să stârpesc răul din faşă: mă gândeam ca la iniţierea sistemului de operare să înlocuim ecranul cu ctrl+alt+del. La ce rahat foloseşte ctrl+alt+del?! Chiar şi un cimpanzeu puţin dresat ar putea apăsa cele 3 butoane pentru a porni calculatorul. Ce facem aici, muncă intelectuală sau gimnastică? Nu tăticule, ecranul ăla ar putea fi mult mai simplu şi mai eficient. Ar putea conţine doar o întrebare şi o căsuţă pentru răspuns: Care este rezultatul operaţiei 7-7:7? One shot! Dacă răspunzi greşit, sistemul se va închide automat şi va refuza să se mai iniţieze pentru o perioadă de timp. Pentru un semestru, să zicem. Cât semestrul 1, clasa a doua.