Julius Constantinescu
Puţin trecut de miezul nopţii, într-un supermarket din zona Berceni. La casă, o doamnă cumplită la înfăţişare face un tărăboi de nedescris.
Doamna: Adică mă furi în faţă, fetiţo!
Fata de la casă (împăciuitoare): Nu, doamnă.
Doamna (isterică): Nu ţi-e ruşine, nesimţita dracului!
Fata (disperată): Doamnă, verificaţi pe bon.
Doamna (aruncându-i o privire cumplită): Tot eu să verific, hoaţo? Cum îţi permiţi?
Fata (disperată): Verific eu.
Fata ia bonul.
Fata: Lapte – 22 de mii, brânză topită, 24…
Doamna (urlă): Cum adică brânză topită 34??
Fata (stins): 24 am spus…
Doamna: Incredibil! Toanta dracului!
Doamna (se întoarce spre magazin şi tipă): Cine este şefa acestei dudui?
De lângă o vitrină se desprinde o vânzătoare mai în vârstă.
Şefa: Ce s-a întâmplat?
Doamna: Această duduie este foarte obraznică. Vreau să-i faceţi un raport.
Şefa (către fată): Ce-ai făcut, Ioana?
Fata: Nimic. Doamna crede că a plătit prea mult.
Doamna: Mi-a vorbit obraznic! Vreau să-i faceţi raport.
Şefa: Dacă a greşit, o să luăm măsuri.
Doamna (învineţindu-se de indignare): Dacă a greşit? E o nesimţită! Vreau să văd acum cum îi scrieţi raportul!
Şefa: Ioana, dă-i te rog doamnei caietul de reclamaţii, să scrie dânsa ce nemulţumiri are.
Fata (pierită): Desigur.
Bodyguardul (spre doamnă): Să ştiţi că nu şi-a făcut decât meseria. Uitaţi, verifică acum bonul.
Doamna (aruncându-i o privire furioasă): Te-am întrebat ceva? Atunci ce te bagi?
Bodyguardul tace, învins.
Eu (adresându-mă şefei): Doamnă, n-am fost chiar de la început, dar, din ce am văzut, fata a fost foarte politicoasă. Doamna, în schimb (mă întorc spre doamna cumplită la înfăţişare şi ridic un deget), foloseşte un limbaj suburban.
Fata (cu lacrimi de recunoştinţă în ochi): Mulţumesc frumos!
Bodyguardul (îndatoritor): Mulţumesc frumos!
Şefa (uşurată): Mulţumim frumos.
Eu (adresându-mă doamnei cumplite, cu o voce de gheaţă): Vă rog să vă strângeţi astea, că n-am de gând să stau aici toată noaptea.
Doamna mă priveşte cu ură. Îi arunc o privire cumplită şi ridic ameninţător degetul. Nu e nevoie de cuvinte, faţa mea exprimă destul de bine mesajul „dacă deschizi gura, ar putea fi ultimele tale cuvinte!”.
Mă priveşte sălbatic, dar privirea mea e şi mai sălbatică. Îşi strânge cumpărăturile fără o vorbă, urmărită de degetul meu ameninţător. Întreg personalul mă înconjoară cu dragostea lui.
O singură dată dacă aş fi reuşit asta acasă, astăzi l-am fi sărbătorit pe sfântul Julică.